MIȘTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a ironiza. – Din țig. mišto.

MIȘTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto.

miștó2 (arg.) s. n., art. miștóul; pl. miștóuri

miștó1 (arg.) adj. invar.

miștó adj. invar., s. n.

MIȘTÓ adj. v. apetisant, arătos, bun, chipeș, delicios, frumos, gustos, izbutit, îmbietor, plăcut, realizat, reușit, savuros, suculent, valoros.

miștó adj. – (Arg.) Drăguț, frumos. Țig. mišto „bun” (Graur 171; Juilland 168), cf. țig. sp. mištó „bun” (Claveriá 159).

MIȘTÓ adj. invar. pop. Care este foarte bun; foarte frumos. /<țig. mišto

mișto adj. v. ARĂTOS. BUN. CHIPEȘ. FRUMOS. IZBUTIT. REALIZAT. REUȘIT. VALOROS.

a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.

a face mișto expr. a ironiza, a batjocori.

a lua la mișto (pe cineva) v. a lua împrejur.

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.

bine și mișto de tine expr. (glum.) folosită în replică la întrebarea „ce mai faci?”

fără mișto expr. (vulg.) de-adevăratelea; serios; sincer.

la mișto expr. (deț.) izolator; (în) secția restrictivă.

mișto I s. n. pl. miștouri ironie, batjocură. II. adj. invar. bun; frumos. III. adv. frumos.