mișelnic definitie

7 definiții pentru mișelnic

MIȘÉLNIC, -Ă, mișelnici, -ce, adj. (Rar) 1. De mișel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedește slăbiciune, lașitate; josnic; mârșav, mișelesc. – Mișel + suf. -nic.
MIȘÉLNIC, -Ă, mișelnici, -ce, adj. (Rar) 1. De mișel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedește slăbiciune, lașitate; josnic; mârșav, mișelesc. – Mișel + suf. -nic.
MIȘÉLNIC, -Ă, mișelnici, -e, adj. Mișelesc, nemernic, ticălos, josnic, laș. O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi! VLAHUȚĂ, O. A. I 42. ◊ (Adverbial) Nu-mi convine viața mișelnic cîștigată. ALECSANDRI, P. III 101.
mișélnic (înv.) adj. m., pl. mișélnici; f. mișélnică, pl. mișélnice
mișélnic adj. m., pl. mișélnici; f. sg. mișélnică, pl. mișélnice
mișelnic a. și adv; mizerabil: vieață mișelnic câștigată AL.
mișélnic, -ă adj. Rar. Lit. Mișelesc. Adv. Mișelește.

mișelnic dex

Intrare: mișelnic
mișelnic adjectiv