mișelie definitie

12 definiții pentru mișelie

MIȘELÍE, mișelii, s. f. 1. Caracter specific omului mișel (1); faptă, purtare, atitudine de om mișel (1); ticăloșie, mârșăvie, infamie. 2. (Înv.) Sărăcie, mizerie. – Mișel + suf. -ie.
MIȘELÍE, mișelii, s. f. 1. Caracter specific omului mișel (1); faptă, purtare, atitudine de om mișel (1); ticăloșie, mârșăvie, infamie. 2. (Înv.) Sărăcie, mizerie. – Mișel + suf. -ie.
MIȘELÍE, mișelii, s. f. 1. Faptă, purtare, atitudine de mișel (1); ticăloșie, mîrșăvie, lașitate. O singură clipă de curaj general ar pune capăt tuturor mișeliilor! REBREANU, P. S. 53 Pe femeia pusă-n lanțuri n-o ucizi. că-i mișelie! COȘBUC, P. I 121. N-au dorință să aflu mișeliile... a astfel de oameni. GHICA, A. 492. 2. (Învechit și arhaizant) Sărăcie, mizerie. Rînduri după rînduri de oameni, în sute de ani, se perindă în mișelie și neștiință. SADOVEANU, P. M. 154.
mișelíe s. f., art. mișelía, g.-d. art. mișelíei; pl. mișelíi, art. mișelíile
mișelíe s. f., art. mișelía, g.-d. art. mișelíei; pl. mișelíi, art. mișelíile
MIȘELÍE s. v. ticăloșie.
MIȘELÍE s. v. deșertăciune, inutilitate, lipsă, mizerie, nevoie, nimic, nimicnicie, sărăcie, zădărnicie.
MIȘELÍE ~i f. 1) Caracter mișelesc. 2) Faptă de mișel; josnicie. /mișel + suf. ~ie
mișelie f. 1. caracterul sau starea mișelului; 2. faptă de mișel.
mișelíe f. (d. mișel). Vechĭ. Sărăcie. Azĭ. Caracteru de a fi mișel. Faptă de mișel.
mișelie s. v. DEȘERTĂCIUNE. INUTILITATE. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. NIMIC. NIMICNICIE. SĂRĂCIE. ZĂDĂRNICIE.
MIȘELIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)

mișelie dex

Intrare: mișelie
mișelie substantiv feminin