mg definitie

2 intrări

21 definiții pentru mg

MAGNÉZIU s. n. Element chimic, metal moale, ușor, de culoare albă-argintie, maleabil și ductil, folosit la fabricarea aliajelor ușoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc. – Din fr. magnésium.
MILIGRÁM, miligrame, s. n. Unitate de măsură pentru greutate (masă), egală cu o miime de gram. – Din fr. milligramme.
MAGNÉZIU s. n. Element chimic, metal moale, ușor, de culoare albă-argintie, maleabil și ductil, folosit la fabricarea aliajelor ușoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc. – Din fr. magnésium.
MILIGRÁM, miligrame, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, reprezentând a mia parte dintr-un gram. – Din fr. milligramme.
MAGNÉZIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcalino-pămîntoase, moale, ușor, de culoare albă- argintie, care arde cu o flacără foarte luminoasă; se găsește în natură sub formă de săruri și e folosit la fabricarea aliajelor ușoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc.
MILIGRÁM, miligrame, s. n. Unitate subdivizionară de măsură a greutății, reprezentînd a mia parte dintr-un gram.
magnéziu [ziu pron. ziu] s. n., art. magnéziul; simb. Mg
miligrám (-li-gram) s. n., pl. miligráme; simb. mg
magnéziu s. n. [-ziu pron. -ziu], art. magnéziul; simb. Mg
miligrám s. n. (sil. -gram), pl. miligráme; simb. mg
MAGNÉZIU s.n. Metal ușor alb-argintiu, care arde cu o flacără foarte luminoasă. [Pron. -ziu. / < fr. magnésium].
MILIGRÁM s.n. Unitate subdivizionară de măsură pentru greutăți, care reprezintă a mia parte dintr-un gram. [Cf. fr. milligramme].
MAGNÉZIU s. n. metal ușor, alb-argintiu, maleabil și ductil, care arde cu o flacără albă orbitoare. (< fr. magnésium)
MILIGRÁM s. n. unitate de măsură pentru masă, a mia parte dintr-un gram. (< fr. milligramme)
MAGNÉZIU n. Metal solid, de culoare albă-argintie, ușor maleabil, ductil și fuzibil, care arde în aer producând lumină puternică și este folosit, mai ales, la fabricarea aliajelor ușoare, în fotografie și în metalurgia nichelului. /<fr. magnésium
MILIGRÁM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un gram. /<fr. milligramme
miligram n. a miea parte dintr’un gram.
*magnéziŭ n. (d. magnezie). Chim. Un metal bivalent obținut ca amalgamă de Davy la 1808 și izolat la 1829 de Bussy. E alb ca argintu, maleabil și dúctil, cu o densitate de 1,75, cu o greutate atomică de 24. Se topește la 800° și se destilează la1000°. Un fir gros de 0,297 mm arde în aer și luceaște cît 74 de lumînărĭ de stearină.
*miligrám n., pl. e (mili- și gram). A mia parte din gram.
MAGNÉZIU (< fr. {i}) s. n. Element chimic din grupa a doua a sistemului periodic (Mg.; nr. at. 12, m. at. 24,305, gr. sp. 1,74, p. t. 650°C, p. f. 1.100°C), metal alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte ușor și rezistent, care, sub formă strujitură sau praf, arde în aer, degajând o lumină albă orbitoare. Se găsește în natură sub formă de săruri. În toate combinațiile sale este bivalent. Constituent important al plantelor; este prezent în organismul animal în diverse țesuturi, în plasmă, în lichidul extracelular, având rol în echilibrul osmotic; intervine, de asemenea, în metabolismul muscular. Carența sa în organism duce la hiperexcitabilitate musculară; prezența în exces provoacă depresiuni ale sistemului nervos central. Folosit la fabricarea aliajelor ușoare, utilizate în constr. aeronautice (rachete), la dezoxidarea și desulfurarea unor metale, la fabricarea proiectilelor luminoase și incendiare etc. Minerale: magnezit, dolomit, carnalit. A fost obținut prin electroliză pentru prima oară de Sir Humphry Davy (1808).
Mg, simbol chimic pentru magneziu.

mg dex

Intrare: magneziu
magneziu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -zĭu
Mg simbol
Intrare: miligram
mg simbol
miligram substantiv neutru
  • silabisire: mi-li-gram