MEZOZÓNĂ s. f. (Geol.) Zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului. – Din fr. mésozone.

MEZOZÓNĂ, mezozone, s. f. (Geol.) Zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului. – Din fr. mésozone.

MEZOZÓNĂ, mezozone, s. f. (Geol.) A doua zonă de transformare metamorficâ a rocilor, în care predomină micașisturile, gnaisurile, calcarurile cristaline etc.

mezozónă s. f., g.-d. art. mezozónei

mezozónă s. f., g.-d. art. mezozónei

MEZOZÓNĂ s.f. Zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului, cuprinsă între 6 și 12 km. [Et. incertă].

MEZOZÓNĂ s. f. zonă mediană de transformare metamorfică a Pământului, între 6 și 12 km. (< fr. mésozone)

MEZOZÓNĂ (< fr.; {s} mezo- + fr. zone „zonă”) s. f. Zonă de metamorfism caracterizată prin condiții de temperatură și presiune specifice adâncimilor medii de îngropare a rocilor, cu formarea de șisturi cristaline cu grad mediu de metamorfism (micașisturi, gnaisuri, amfibolite etc.).