mezon definitie

10 definiții pentru mezon

MEZÓN, mezoni, s. m. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului. – Din fr. méson, germ. Meson.
MEZÓN, mezoni, s. m. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului. – Din fr. méson, germ. Meson.
mezón s. m., pl. mezóni
mezón s. m., pl. mezóni
MEZÓN s. (FIZ.) 1. mezotron. 2. mezon K v. kaon; mezon μ v. miuon; mezon p v. pion.
MEZÓN s.m. Particulă elementară, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului, care intră în componența nucleului atomic. [Cf. fr. méson, engl. meson].
MEZÓN s. m. particulă elementară instabilă, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului; mezotron. (< fr. méson, germ. Meson)
MEZÓN ~i m. Particulă elementară cu masa între cea a electronului și cea a protonului. /<fr. méson, germ. Meson
MEZON s. (FIZ.) mezotron.
MEZÓN (< fr.; germ. {i}; {s} mezo-) s. m. (FIZ.) 1. Particulă elementară (boson) instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa de repaus cuprinsă între cea a electronului și cea a protonului; se cunosc mezoni μ (miuoni), mezoni π (pioni) și mezonul K (kaoni). 2. Denumire generică dată mezonilor π și K, cu masa de repaus cuprinsă între cea a leptonilor și cea a barionilor.

mezon dex

Intrare: mezon
mezon substantiv masculin