Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru mezenter

MEZENT├ëR, mezentere, s. n. Foi╚Ť─â a peritoneului care ├«nvele╚Öte ╚Öi leag─â intestinul de peretele posterior al abdomenului ╚Öi ├«n care se g─âsesc vase sangvine ╚Öi limfatice, nervi ╚Öi ganglioni limfatici; prapur. ÔÇô Din lat. mesentherium, fr. m├ęsent├Ęre.
MEZENT├ëR, mezentere, s. n. Foi╚Ť─â a peritoneului care ├«nvele╚Öte ╚Öi leag─â intestinul de peretele posterior al abdomenului ╚Öi ├«n care se g─âsesc vase sangvine ╚Öi limfatice, nervi ╚Öi ganglioni limfatici; prapur. ÔÇô Din lat. mesentherium, fr. m├ęsent├Ęre.
MEZENT├ëR, mezentere, s. n. Membran─â (format─â dintr-o ├«ndoitur─â a peritoneului) care leag─â intestinul sub╚Ťire de peretele posterior al abdomenului. N-ai s─â mi-o t─âm─âdui tu [inima] ├«n laborator. Nici n-ai s─â mi-o ├«ntinzi la pila electric─â, ca mezenterul broa╚Ötelor. C. PETRESCU, ├Ä. II 266.
!mezent├ęr (me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezent├ęre
mezent├ęr s. n. (sil. mf. mez-), pl. mezent├ęre
MEZENTÉR s. (ANAT.) mezoblast, (pop.) prapur, (înv.) bezărău, bezer.
MEZENT├ëR s.n. Membran─â care leag─â intestinul sub╚Ťire de peretele posterior al abdomenului. [< lat. mesentherium, fr. m├ęsent├Ęre, cf. gr. mesos ÔÇô mijlociu, enteron ÔÇô intestin].
MEZENT├ëR s. n. ├«ndoitur─â a peritoneului care fixeaz─â organele digestive de peretele posterior al abdomenului. (< fr. m├ęsent├Ęre, lat. mesenterium)
MEZENT├ëR ~e n. Membran─â a peritoneului care acoper─â intestinul sub╚Ťire ╚Öi ├«l fixeaz─â de peretele abdominal. /<lat. mezentherium, fr. m├ęsentere
*mesent├ęr n., pl. e (vgr. mes├ęnteron ╚Öi mesent├ęrion, d. m├ęsos, mijloci┼ş, ╚Öi ├ęnteron, intestin. V. misit ╚Öi enterit─â). Anat. ├Ändoitura peritoneulu─ş care ╚Ťine ├«n pozi╚Ťiune diversele p─âr╚Ť─ş ale intestinelor. ÔÇô ╚śi mez- (dup─â fr.). V. epiploon, mur─â 2.
mezent├ęr, V. mesenter.
MEZENTER s. (ANAT.) (pop.) prapur, (înv.) bezărău, bezer.
MEZ-, v. MEZO-. Ôľí ~arh (v. -arh), adj., (despre un fascicul lemnos) la care protoxilemul ocup─â o pozi╚Ťie central─â, fiind ├«nconjurat de metaxilem; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mijlocie a encefalului situat─â deasupra protuberan╚Ťei inelare; ~encefalotomie (v. -encefalo-, v. -tomie), s. f., sec╚Ťionare chirurgical─â a tractului spinotalamic la nivelul mezencefalului; ~enchim (v. -enchim), s. n., ╚Ťesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, intr├«nd ├«n alc─âtuirea mezodermului; ~enter (v. -enter), s. n., membran─â a peritoneului care leag─â intestinul sub╚Ťire de peretele abdominal posterior.

Mezenter dex online | sinonim

Mezenter definitie

Intrare: mezenter
mezenter substantiv neutru
  • silabisire: mez-