Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru mezenchim

MEZENCH├ŹM, mezenchime, s. n. ╚Üesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate ├«nglobate ├«ntr-o substan╚Ť─â omogen─â ╚Öi din care se formeaz─â ulterior vasele sangvine ╚Öi limfatice, ╚Ťesutul conjunctiv etc. ÔÇô Din fr. m├ęsenchyme.
MEZENCH├ŹM, mezenchime, s. n. ╚Üesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate ├«nglobate ├«ntr-o substan╚Ť─â omogen─â ╚Öi din care se formeaz─â ulterior vasele sangvine ╚Öi limfatice, ╚Ťesutul conjunctiv etc. ÔÇô Din fr. m├ęsenchyme.
!mezench├şm (me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezench├şme
mezench├şm s. n. (sil. mf. mez-), pl. mezench├şme
MEZENCH├ŹM s.n. (Biol.) ╚Üesut conjunctiv embrionar care intr─â ├«n alc─âtuirea mezodermului. [< fr. m├ęsenchyme, cf. gr. mesos ÔÇô mijlociu, enchyma ÔÇô amestec].
MEZENCH├ŹM s. n. ╚Ťesut conjunctiv embrionar derivat din mezoderm. (< fr. m├ęsenchyme)
MEZ-, v. MEZO-. Ôľí ~arh (v. -arh), adj., (despre un fascicul lemnos) la care protoxilemul ocup─â o pozi╚Ťie central─â, fiind ├«nconjurat de metaxilem; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mijlocie a encefalului situat─â deasupra protuberan╚Ťei inelare; ~encefalotomie (v. -encefalo-, v. -tomie), s. f., sec╚Ťionare chirurgical─â a tractului spinotalamic la nivelul mezencefalului; ~enchim (v. -enchim), s. n., ╚Ťesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, intr├«nd ├«n alc─âtuirea mezodermului; ~enter (v. -enter), s. n., membran─â a peritoneului care leag─â intestinul sub╚Ťire de peretele abdominal posterior.

Mezenchim dex online | sinonim

Mezenchim definitie

Intrare: mezenchim
mezenchim substantiv neutru
  • silabisire: mez-