MEZENCEFÁL, mezencefale, s. n. Segment al creierului corespunzând părții superioare a trunchiului cerebral. – Din fr. mésencéphale.

MEZENCEFÁL, mezencefale, s. n. Segment al creierului corespunzând părții superioare a trunchiului cerebral. – Din fr. mésencéphale.

!mezencefál (me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezencefále

mezencefál s. n. (sil. mf. mez-), pl. mezencefále

MEZENCEFÁL s.n. (Anat.) Creierul mijlociu. [Pl. -luri, -le. / < fr. mésencéphale, cf. gr. mesos – mijlociu, enkephalos – creier].

MEZENCEFÁL s. n. creierul mijlociu. (< fr. mésencéphale)

MEZENCEFÁL (< fr. {i}; {s} gr. mesos „de mijloc” + enkephalos „creier”) s. n. (ANAT.) Segment al creierului corespunzând părții superioare a trunchiului cerebral, situat între metencefal și diencefal. Cuprinde pedunculii cvadrigemeni și pedunculii cerebeloși superiori.

MEZ-, v. MEZO-. □ ~arh (v. -arh), adj., (despre un fascicul lemnos) la care protoxilemul ocupă o poziție centrală, fiind înconjurat de metaxilem; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mijlocie a encefalului situată deasupra protuberanței inelare; ~encefalotomie (v. -encefalo-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a tractului spinotalamic la nivelul mezencefalului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, intrînd în alcătuirea mezodermului; ~enter (v. -enter), s. n., membrană a peritoneului care leagă intestinul subțire de peretele abdominal posterior.