mezel definitie

8 definiții pentru mezel

MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.
MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.
MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Diferite feluri de salam și preparate similare. Masa era plină cu tot felul de mezeluri. BUJOR, S. 117. Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, la TDRG. Sare repede jos, plătește birjarului și, încărcat în buzunare cu mezeluri sună destul de emoționat. CARAGIALE, O. II 233.
mezél s. n., pl. mezéluri
mezél s. n., pl. mezéluri
mezél (mezéluri), s. n.1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing.Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri).
MEZÉL ~uri n. mai ales la pl. Produs alimentar din carne afumată (salam, șuncă, jambon etc.). /<turc. meze
mezel s. v. MEZELIC.

mezel dex

Intrare: mezel
mezel substantiv neutru