MEZALIÁNȚĂ, mezalianțe, s. f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială considerată inferioară. [Pr.: -li-an-] – Din fr. mésalliance.

MEZALIÁNȚĂ, mezalianțe, s. f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială considerată inferioară. [Pr.: -li-an-] – Din fr. mésalliance.

MEZALIÁNȚĂ, mezalianțe, s. f. (În societatea aristocrată și burgheză) Căsătorie, considerată nepotrivită, cu o persoană de condiție socială inferioară. Sînt o ramură colaterală a Ghiculestilor. Născută tot dintr-o mezalianță. PETRESCU, C. V. 69.- Pronunțat: -li-an-.

!mezaliánță (me-za-li-an-/mez-a-) s. f., g.-d. art. mezaliánței; pl. mezaliánțe

mezaliánță s. f. (sil. mf. mez-) alianță

MEZALIÁNȚĂ s.f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială sau de cultură inferioară, considerată nepotrivită de cercurile nobiliare. [Pron. -li-an-. / < fr. mésalliance].

MEZALIÁNȚĂ s. f. căsătorie cu o persoană considerată de condiție socială inferioară. (< fr. mésalliance)

MEZALIÁNȚĂ ~e f. Căsătorie cu o persoană de poziție socială inferioară. [G.-D. mezalianței; Sil. -li-an-] /<fr. mésalliance

mezalianță f. căsătorie cu o persoană de familie sau condiție inferioară (= fr. mésalliance).

*mezaliánță f., pl. e (fr. mésalliance, d. més, prefix pejorativ, și allier, a alia). Alianță (căsătorie) nepotrivită, de ex., între un fiŭ de boĭer c’o țărancă. Fig. Mezalianță politică.