metropolă definitie

2 intrări

12 definiții pentru metropolă

METRÓPOLĂ, metropole, s. f. 1. Nume dat marilor orașe ale lumii (de obicei capitale de state). 2. Oraș sau stat antic, considerat în raport cu coloniile sale. 3. Stat considerat în raport cu coloniile sale. [Acc. și: metropólă] – Din fr. métropole.
METRÓPOLĂ, metropole, s. f. 1. Nume dat marilor orașe ale lumii (de obicei capitale de state). 2. Oraș sau stat antic, considerat în raport cu coloniile sale. 3. Stat considerat în raport cu coloniile sale. [Acc. și: metropólă] – Din fr. métropole.
METRÓPOLĂ, metropole, s. f. 1. Oraș mare, de obicei capitala unei țări. în zeci și zeci de puncte ale Moscovei... se construiesc edificii uriașe, care vor îmbogăți această metropolă. STANCU, U.R.S.S. 102. 2. Stat imperialist în raport cu coloniile sale. Se ascut tot mai mult contradicțiile dintre metropole și țările coloniale, popoarele din colonii transformîndu-se într-o rezervă uriașă a revoluției proletare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. – Accentuat și: metropólă.
metrópolă (me-tro-) s. f., g.-d. art. metrópolei; pl. metrópole
metrópolă s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. metrópolei; pl. metrópole
METRÓPOLĂ s. (înv.) mitropolie. (O ~ cu un milion de locuitori.)
METRÓPOLĂ s.f. 1. Stat, oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat. 2. Stat considerat în raport cu coloniile sale. 3. Oraș mare, de obicei capitala unei țări. ♦ Reședința unei arhiepiscopii catolice. [< fr. métropole, cf. lat., gr. metropolis < gr. meter – mamă, polis – oraș].
METRÓPOLĂ s. f. 1. stat-oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat. 2. stat imperialist considerat în raport cu coloniile sale. 3. oraș mare, capitală a unei țări. (< fr. métropole)
METRÓPOLĂ ~e f. 1) Centru urban (de mari dimensiuni); oraș principal; capitală. 2) Stat imperial considerat în raport cu coloniile sale. [G.-D. metropolei] /<fr. métropole
metropolă f. 1. oraș cu rezidență arhiepiscopală; 2. capitala unui Stat; 3. Statul însuș în raport cu coloniile sale.
*metrópolă f., pl. e (vgr. metrópolis, oraș din care s’aŭ dezvoltat altele, d. metér, mamă, și pólis, oraș; it. metrópoli, fr. métropole. V. mitropolie). Stat, patrie mamă, oraș considerat în raport cu coloniile luĭ: Francia e metropola Algeriiĭ. Fig. Capitală, rezidență, oraș important într’o regiune. – Ob. -ólă (după fr.).
METROPOLĂ s. (înv.) mitropolie. (O ~ cu un milion de locuitori.)

metropolă dex

Intrare: metropolă
metropolă substantiv feminin
  • silabisire: -tro-
Intrare: metropolă
metropolă