metrică definitie

2 intrări

33 definiții pentru metrică

MÉTRIC, -Ă, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul (1) drept unitate fundamentală pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților bazat pe unități fixe, care cresc și descresc din zece în zece. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. 3. Adj. Care se referă la metru (2), compus într-un anumit metru; privitor la structura ritmică a versurilor. 4. S. f. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului (4). – Din fr. métrique, germ. Metrik.
MÉTRICĂ, metrice, s. f. (Înv. și reg.) Registru, condică (de stare civilă); certificat de naștere. [Var.: mítrică s. f.] – Din pol. metryka.
MÍTRICĂ s. f. v. metrică.
MÉTRIC, -Ă, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul (1) drept unitate fundamentală pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților bazat pe unități fixe, care cresc și descresc din zece în zece. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. 3. Adj. Care se referă la metru (2), compus într-un anumit metru; privitor la structura ritmică a versurilor. 4. S. f. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului (4). – Din fr. métrique, germ. Metrik.
MÉTRICĂ, metrice, s. f. (Înv. și reg.) Registru, condică (de stare civilă); certificat de naștere. [Var.: mítrică s. f.] – Din pol. metryka.
MÍTRICĂ s. f. v. metrică.
MÉTRIC2, -Ă, metrici, -e, adj. Privitor la structura ritmică a versurilor.
MÉTRIC1, -Ă, metrici, -e, adj. Care se referă la un sistem de unități de măsură avînd metrul ca unitate fundamentală de lungime. ◊ Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, greutăților, capacității etc., bazat pe unități fixe, care cresc și descresc din zece în zece. ♦ (Despre mărimi) Care are calitatea de a admite o măsură. ♦ (Despre relații) Care are calitatea de a se referi la lungimi, la arii sau la volume.
MÉTRICĂ1 s. f. Totalitatea regulilor privitoare la structura ritmică a versului.
METRÍCĂ2, metrice, s. f. (învechit, și în forma mitrică) Registru de stare civilă. Cel puțin veleatul 1793 nu putea să însemne altăceva decît mitrica de naștere și de botez a lăzii. HOGAȘ, M. N. 138. – Variantă: mítrică s. f.
MÍTRICĂ s. f. v. metrică2.
métric (me-tric) adj. m., pl. métrici; f. métrică, pl. métrice
métrică1 (registru, act) (înv., reg.) (me-tri-) s. f., g.-d. art. métricei; pl. métrice
métrică2 (ramură a poeticii / a muzicii) (me-tri-) s. f., g.-d. art. métricii
métric adj. m. (sil.-tric), pl. métrici; f. sg. métrică, pl. métrice
métrică (registru, act) s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. métricei; pl.métrice
métrică (vers., muz., mal.) s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. métricii
MÉTRICĂ s. v. catastif, condică, registru.
MÉTRIC1 adj. Referitor la sistemul zecimal de măsuri și greutăți care are metrul ca unitate de bază. ◊ Sistem metric = ansamblul unităților de măsură care au la bază metrul. ♦ (Despre mărimi) Care are calitatea de a admite o măsură. [< fr. métrique].
MÉTRIC2 adj. Referitor la măsura versurilor, la structura lor ritmică. [Cf. fr. métrique, lat. metricus].
MÉTRICĂ s.f. 1. Parte a poeticii cuprinzând regulile privitoare la structura ritmică a versurilor. 2. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului2 (2) [în DN]. 3. (Mat.) Sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. [Gen. -cii. / < fr. métrique, germ. Metrik, cf. gr. metrike < metron – măsură].
MÉTRIC, -Ă I. adj. 1. referitor la măsură, la metru. ♦ sistem ~ = sistem internațional de măsurare a lungimilor, greutăților și capacităților, bazat pe unități care cresc, sau descresc din zece în zece. 2. referitor la metrică (II, 1). II. s. f. 1. ramură a poeticii care studiază structura versului și a unităților prozodice; totalitatea regulilor privitoare la structura versurilor; sistem de construire ritmică a versurilor. 2. ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului1 (4). 3. (mat.) sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. (< fr. métrique, /II/ germ. Metrik)
MÉTRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul drept unitate de bază; bazat pe metru. Sistem ~. 2) Care ține de metru; măsurat în metri. Spațiu ~. /<fr. métrique, germ. Metrik
MÉTRIC2 ~că (~ci, ~ce) Care ține de structura ritmică a versurilor; propriu măsurii versurilor. * Vers ~ vers antic bazat pe alternanța regulată a silabelor lungi și scurte. /<fr. métrique, germ. Metrik
MÉTRICĂ1 f. 1) Compartiment al teoriei literaturii care se ocupă cu studiul structurii versurilor. 2) Ansamblu de reguli referitoare la structura ritmică a versurilor; sistem de versificație. /<fr. métrique, germ. Metrik
MÉTRICĂ2 ~ce f. înv., reg. Certificat de naștere. /<pol. metryka
metric a. relativ la metru sau la sistema de greutăți, de măsuri și de monedă cari au ca bază metrul.
metrică f. cunoașterea cantității și a diferitelor specii de versuri greco-latine.
*métric, -ă adj. (vgr. metrikós, d. métron, măsură. V. si-metric). Relativ la metru, la măsura versurilor. Vers metric, vers bazat pe cantitatea prozodică a silabelor, ca la Grecĭ și Romanĭ (în opoz. cu vers silabic). Relativ la metru, la gram., la litru: sistema metrică e o mare glorie pentru Francia. Chintal metric, o sută de chilograme. Tonă metrică, o mie de chilograme. S. f. Știința care se ocupă de elementele din care-s făcute versurile și de diferitele felurĭ de versurĭ. – În ainte de facerea sistemeĭ metrice, diferitele măsurĭ uzitate în Francia, ca și aĭurea, aveaŭ doŭă inconveniente: 1. măsurile, cu toate că purtaŭ tot un nume, variaŭ de la o provincie la alta; 2. subdiviziunile acestor măsurĭ nu eraŭ decimale, ceĭa ce îngreuĭa mult socotelile. De aceĭa, la 1790, un decret al Adunăriĭ constituante însărcină Academia de științe să organizeze o sistemă maĭ bună. Era vorba să se stabilească un etalon (o unitate de măsură) care să servească de bază tuturor celor-lalte. Academiciĭ Méchain și Delambre fură însărcinațĭ să măsoare lungimea părțiĭ meridianuluĭ terestru dintre Dunkerque și Barcelona, ceĭa ce s’a făcut de la 1792 pînă la 1799. De aicĭ s’a dedus lungimea totală a meridianuluĭ, și a patru-zecĭ de milioana parte din meridian a fost numită metru. Metru e baza tuturor celor-lalte unitățĭ a noiĭ sisteme, care din cauza asta s’a numit sistema metrică. Această sistemă a devenit legală în Francia pin decretu de la 2 Novembre 1801 și definitiv obligatorie de la 1 Ianuariŭ 1840. Încet-încet aŭ adoptat-o și alte țărĭ, așa în cît azĭ e întrebuințată maĭ de toate țările civilizate și numaĭ invidia le maĭ oprește pe unele de a o introduce oficial.
mítrică f., pl. e și ĭ (pol. metryka, rus. rut. métrika, matriculă, d. vgr. metrikós, matern. V. mitră, matriculă, matcă). Vechĭ. Condica în care odinioară se însemnaŭ numele celor născuțĭ, înscrișĭ la școală, cununațĭ și morțĭ, cum e azĭ matricula și matricea.
metrică s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.
metrică (fr. métrique, it. metrica, germ. Metrik) 1. În sens strict, capitol al teoriei* muzicale care studiază metrul*; în sens larg, ramură a științei ritmului* care se ocupă cu organizarea duratei* sunetelor*, în metrii, frazele* și perioadele* discursului muzical, vizând îndeosebi măsurarea timpului (II-III) în care discursul se desfășoară. Componentele m. sunt timpul (1, 2) (ca element principal, accentuat sau neaccentuat), metrul (ca succesiune periodică de mai mulți timpi accentuați și neaccentuați) și măsura*. Unele din aceste componente se pot întrepătrunde sau combina, fiind studiate ca atare (ex. sincopa* și contratimpul* sunt elemente metro-ritmice). 2. Ramură a artei poetice care se ocupă cu studiul structurii versurilor și al unităților prozodice. Cuprinde totalitatea regulilor care privesc măsura versului și sistemul de construire a versului. V. prozodie (2). În antic. greco-romană, când muzica și poezia erau arte îngemănate (v. sincretism), m. muzicală se baza în totul pe m. poetică, rezultată din organizarea cantitativă a duratelor temporale ale silabelor. Durata era de două feluri: lungă (syllaba longa) și scurtă (syllaba brevis). Silabele erau caracterizate calitativ de repetarea periodică a unui accent (III, 9) melodic, adică de o intensificare conferită silabelor și sunetelor muzicale pentru a dobândi, față de altele ale discursului poetic-muzical, un relief ritmic sau expresiv special.
MÍTRICĂ (< pol.) s. f. Condică a unei biserici în care sunt înregistrate nașterile, căsătoriile, decesele.

metrică dex

Intrare: metric
metric adjectiv
  • silabisire: -tric
Intrare: metrică
metrică substantiv feminin
  • silabisire: -tri-
mitrică