METRÉSĂ, metrese, s. f. (Înv.) Amantă, întreținută, ibovnică. – Din fr. maîtresse.

METRÉSĂ, metrese, s. f. Amantă, întreținută, ibovnică. – Din fr. maîtresse.

METRÉSĂ, metrese, s. f. Amantă, (popular) ibovnică. O să fie un scandal mai mare decît cu băiatul lui Popescu,, acela de și-a înjunghiat metresa. DUMITRIU, B. E. 76. Să am răbdare? Dar ce, e vorba de mine, de metresele mele? CAMIL PETRESCU, T. II 351.

metrésă (înv.) (me-tre-) s. f., g.-d. art. metrései; pl. metrése

metrésă s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. metrései; pl. metrése

METRÉSĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

METRÉSĂ s.f. (Rar) Amantă, întreținută. [< fr. maîtresse].

METRÉSĂ s. f. amantă. (< fr. maîtresse)

METRÉSĂ ~e f. depr. Femeie în raport cu bărbatul cu care întreține legături intime în afara căsătoriei; ibovnică; amantă. /<fr. maîtresse

metresă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.