METÓPIC, -Ă, metopici, -ce, adj. (Anat.) Frontal. – Din fr. métopique.

METÓPIC, -Ă, metopici, -ce, adj. (Anat.) Frontal. – Din fr. métopique.

metópic adj. m., pl. metópici; f. sg. metópică, pl. metópice

METÓPIC, -Ă adj. Care aparține părții anterioare a craniului (frontal). [< fr. métopique].