METONÍMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.

METONÍMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.

METONÍMIC, -Ă, metonimici, -e, adj. Privitor la metonimie.

!metonímic (me-to-/met-o-) adj. m., pl. metonímici; f. metonímică, pl. metonímice

metonímic adj. m. (sil. mf. met-), pl. metonímici; f. sg. metonímică, pl. metonímice

METONÍMIC, -Ă adj. Referitor la metonimie. [Cf. fr. métonymique].

METONÍMIC, -Ă adj. cu caracter de metonimie. (< fr. métonymique)

METONÍMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metonimie; propriu metonimiei. 2) Care conține multe metonimii; abundent în metonimii. Stil ~. /<fr. métonymique