metodică definitie

2 intrări

25 definiții pentru metodică

METÓDIC, -Ă, metodici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se conformează unei metode, făcut după un plan organizat; sistematic. – Din fr. méthodique.
METÓDICĂ, (2) metodici, s. f. 1. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. 2. Carte care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika.
METÓDIC, -Ă, metodici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se conformează unei metode, făcut după un plan organizat; sistematic. – Din fr. méthodique.
METÓDICĂ, metodici, s. f. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. ♦ Care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika.
METÓDIC, -Ă, metodici, -e, adj. Cu metodă, care se conformează unei metode; făcut după un plan, după o normă, sistematic. Ați transformat războiul... într-un asasinat metodic. C. PETRESCU, Î. I 15. Întreprinse în această academie un curs de studii metodic și necurmat. NEGRUZZI, S. II 143. ◊ (Adverbial) Cred totuși că ar trebui să lucrăm mai metodic. BARANGA, I. 18. M-am urcat în mașină și am pornit-o, metodic, din gară în gară. SEBASTIAN, T. 347. ♦ De metodică. Cabinet metodic.
METÓDICĂ, metodici, s. f. Parte a pedagogiei care tratează despre principiile și metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu; metodă. Era convins că îmbunătățirea invățămîntului universitar este de neconceput fără o ameliorare a metodicii de predare. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 385, 5/4.
metódic adj. m., pl. metódici; f. metódică, pl. metódice
metódică s. f., g.-d. art. metódicii; (cărți) pl. metódici
metódic adj. m., pl. metódici; f. sg. metódică, pl. metódice
metódică s. f., g.-d. art. metódicii; (cărți) pl. metódici
METÓDIC adj. v. metodologic.
METÓDIC adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicesc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) metodicește. (Procedează ~.)
METÓDICĂ s. (PED.) metodă. (~ pentru predarea unei limbi.)
METÓDIC, -Ă adj. (adesea adv.) Cu metodă; sistematic. ♦ De metodică. [< fr. méthodique].
METÓDICĂ s.f. Ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu. ♦ Lucrare pedagogică în care sunt expuse metodele folosite la un anumit obiect de studiu. [Gen. -cii. / cf. germ. Methodik, rus. metodika, fr. méthodique].
METÓDIC, -Ă adj. 1. (și adv.) făcut cu metodă; sistematic. 2. metodologic. (< fr. méthodique)
METÓDICĂ s. f. 1. ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu. 2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu. (< germ. Methodik, rus. metodika)
METÓDIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metodică; propriu metodicii. Procedeu ~. 2) Care este realizat după o anumită metodă; bazat pe un anumit sistem. Antrenament ~. /<fr. méthodique
METÓDIC2 adv. Cu metodă; în mod regulat; sistematic. /<fr. méthodique
METÓDICĂ ~ci f. 1) Compartiment al didacticii generale care se ocupă cu studiul principiilor, metodelor și formelor de predare proprii unei discipline. 2) Manual în care se tratează elementele de bază ale acestui compartiment. /<germ. Metodik, rus. metodika
metodic a. 1. care are regulă și metodă: instrucțiune metodică; 2. prea regulat, minuțios: un om metodic.
*metódic, -ă adj. (vgr. methodikós, ĭubitor de metodă (de regulă, de ordine), sistematic: spirit metodic. Făcut cu metodă: carte metodică. S. f. Metodologie, partea uneĭ științe care se ocupă de metoda eĭ. Adv. Cu metodă: a lucra metodic.
metodic adj. v. METODOLOGIC.
METODIC adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicesc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) metodicește. (Procedează ~.)
METODICĂ s. metodă. (~ pentru predarea unei limbi.)

metodică dex

Intrare: metodic
metodic adjectiv
Intrare: metodică
metodică substantiv feminin