Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru metoc

MET├ôC, metocuri, s. n. M─ân─âstire mic─â, subordonat─â administrativ unei m─ân─âstiri mai mari; proprietate imobiliar─â a unei m─ân─âstiri; spec. cl─âdire (sau grup de cl─âdiri) care apar╚Ťine unei m─ân─âstiri ╚Öi care serve╚Öte ca loc de g─âzduire. [Var.: met├│h, (reg.) mit├│c s. n.] ÔÇô Din sl. metoh┼ş.
METÓH s. n. v. metoc.
MITÓC s. n. v. metoc.
MET├ôC, metocuri, s. n. M─ân─âstire mic─â, subordonat─â administrativ unei m─ân─âstiri mai mari; proprietate imobiliar─â a unei m─ân─âstiri; spec. cl─âdire care apar╚Ťine unei m─ân─âstiri ╚Öi care serve╚Öte ca loc de g─âzduire. [Var.: met├│h, (reg.) mit├│c s. n.] ÔÇô Din sl. metoh┼ş.
METÓH s. n. v. metoc.
MITÓC s. n. v. metoc.
MET├ôC, metocuri, s. n. M─ân─âstire mic─â subordonat─â din punct de vedere administrativ unei m─ân─âstiri mai mari. ÔŚŐ (cu sens colectiv) A╚Öez─âri omene╚Öti, ├«n afara incintei m─ân─âstirii, dar care apar╚Ťineau acesteia. ├Än sus nu mai erau dec├«t c├«teva binale, dincolo de metocul episcopiei. CAMIL PETRESCU, O. II 394. Porni Artemie apostole╚Öte pe drumul Bucure╚Ötilor. C├«nd ajunse la metoc, g─âsi pe Averchie v├«nz├«nd bor╚Ö. ST─éNOIU, C. I. 10. ÔÇô Variante: mit├│c (CREANG─é, A. 121), met├│h, metoa╚Öe (ODOBESCU, S. II 14), s. n.
METÓH s. n. v. metoc.
MITÓC s. n. v. metoc.
!met├│c s. n., pl. met├│curi
metóc s. n., pl. metócuri/metoáce
METÓC s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mănăstiri.)
met├│c (met├│curi), s. n. ÔÇô 1. M─ân─âstire dependent─â de alta. ÔÇô 2. Re╚Öedin╚Ť─â c─âlug─âreasc─â ├«n afara m─ân─âstirii. ÔÇô Var. metoh, mitoc, (pl.) metoace. Mr. mitohe. Ngr. ╬╝╬Á¤ä¤î¤ç╬╣ (Roesler 572; Murnu 37), par╚Ťial prin intermediul sl. metoch─ş (Vasmer, Gr., 98; Conev 108). ÔÇô Der. mitocan, s. m. (b─âd─âran, nerod, n─ât─âr─âu; mojic, grosolan), dup─â Filimon de la un metoc sau re╚Öedin╚Ť─â din Bucure╚Öti, din cartierul Dealul Spirii, pentru al c─ârui sens cf. sp. arrabalero; mitocanc─â, s. f. (mahalagioaic─â); mitoc─ânesc, adj. (vulgar, necioplit); mitoc─âne╚Öte, adv. (m├«rl─âne╚Öte); mitoc─ânie, s. f. (grosol─ânie, necuviin╚Ť─â); mitoc─ânime, s. f. (adun─âtur─â de mitocani).
MIT├ôC ~uri n. 1) M─ân─âstire mic─â subordonat─â unei m─ân─âstiri mai mari. 2) Cas─â sau grup de case care apar╚Ťineau unei m─ân─âstiri ╚Öi serveau ca loc de g─âzduire (pe l├óng─â aceasta). /<sl. metohu
metoc n. (pl. metoa╚Öe) 1. sucursal─â de m─ân─âstire pus─â sub protec╚Ťiunea alteia mai cu vaz─â, p─âm├óntean─â sau str─âin─â; 2. c─âsu╚Ť─â cl─âdit─â l├óng─â o m─ân─âstire de un c─âlug─âr care dispune de mijloace spre a duce o viea╚Ť─â particular─â ca un pensionar. [Gr. mod. MET├ôHI].
mitoc n. V. metoc: sÔÇÖajungi dichiu la vrÔÇÖun mitoc CR.
metóc și -óh, V. mitoc.
mit├│c ╚Öi (ma─ş vech─ş) met├│c ╚Öi met├│h n., pl. ur─ş, oace ╚Öi (vech─ş) oa╚Öe (vsl. metoh┼ş, d. ngr. met├│hi, ferm─â m├«n─âstireasc─â, schit, d. met-├ęho, particip. V. epoc─â). M├«n─âstire mic─â dependent─â de alta ma─ş mare. C─âsu╚Ť─â afar─â din m├«n─âstire ├«n care locu─şe╚Öte un c─âlug─âr ma─ş bogat. Han dependent de o m├«n─âstire p. c─âlug─âri─ş care vin ├«n ora╚Ö. V. ospici┼ş, sucursal─â.
METOC s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mănăstiri.)
MITOCU DRAGOMIRNEI, com. ├«n jud. Suceava, situat─â ├«n Pod. Dragomirnei; 4.007 loc. (2000). Rezerva╚Ťia forestier─â ÔÇ×F─âgetul DragomirneiÔÇŁ (131 ha). ├Än satul Dragomirna se afl─â m─ân─âstirea Dragomirna.

Metoc dex online | sinonim

Metoc definitie

Intrare: metoc
metoc substantiv neutru
mitoc
metoh