Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru metilen

METIL├ëN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin ├«ndep─ârtarea a doi atomi de hidrogen. ÔÇô Din fr. m├ęthyl├Ęne, germ. Methylen.
METIL├ëN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin ├«ndep─ârtarea a doi atomi de hidrogen. ÔÇô Din fr. m├ęthyl├Ęne, germ. Methylen.
METIL├ëN s. m. Radical organic bivalent format dintr-un atom de carbon ╚Öi doi atomi de hidrogen, existent ├«n numero╚Öi compu╚Öi organici. ÔŚŐ Albastru de metilen v. albastru1.
metil├ęn s. m.
metil├ęn s. m.
METIL├ëN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon ╚Öi doi de hidrogen. ÔŚŐ Albastru de metilen = materie colorant─â albastr─â, ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n vopsitorie ╚Öi ca dezinfectant ├«n medicin─â. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. m├ęthyl├Ęne, cf. germ. Methylen].
METIL├ëN s. m. radical organic bivalent, derivat din metan prin ├«ndep─ârtarea a doi atomi de hidrogen. ÔÖŽ albastru de ~ = materie colorant─â albastr─â, folosit─â ├«n vopsitorie ╚Öi ca dezinfectant. (< fr. m├ęthyl├Ęne, germ. Methylen)
METIL├ëN m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin ├«nl─âturarea a doi atomi de hidrogen. /<fr. m├ęthylene
*metil├ęn n., pl. ur─ş. Numele comercial al alcoolulu─ş metilic sa┼ş spirtulu─ş de lemn.
METIL├ëN (< fr., germ. {i}; {s} gr. methy ÔÇ×b─âutur─â alcoolic─âÔÇŁ + hyle ÔÇ×lemnÔÇŁ) sm. Radical organic bivalent (=CH2), derivat din metan prin ├«ndep─ârtarea a doi atomi de hidrogen.

Metilen dex online | sinonim

Metilen definitie

Intrare: metilen (pl. metilenuri)
metilen pl. metilenuri
Intrare: metilen (pl. metileni)
metilen pl. metileni substantiv masculin