metilen definitie

10 definiții pentru metilen

METILÉN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. méthylène, germ. Methylen.
METILÉN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. méthylène, germ. Methylen.
METILÉN s. m. Radical organic bivalent format dintr-un atom de carbon și doi atomi de hidrogen, existent în numeroși compuși organici. ◊ Albastru de metilen v. albastru1.
metilén s. m.
metilén s. m.
METILÉN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon și doi de hidrogen. ◊ Albastru de metilen = materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. méthylène, cf. germ. Methylen].
METILÉN s. m. radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. ♦ albastru de ~ = materie colorantă albastră, folosită în vopsitorie și ca dezinfectant. (< fr. méthylène, germ. Methylen)
METILÉN m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. /<fr. méthylene
*metilén n., pl. urĭ. Numele comercial al alcooluluĭ metilic saŭ spirtuluĭ de lemn.
METILÉN (< fr., germ. {i}; {s} gr. methy „băutură alcoolică” + hyle „lemn”) sm. Radical organic bivalent (=CH2), derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen.

metilen dex

Intrare: metilen (pl. metilenuri)
metilen pl. metilenuri
Intrare: metilen (pl. metileni)
metilen pl. metileni substantiv masculin