Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru metil

MET├ŹL s. m. Radical organic monovalent, derivat din metan prin ├«ndep─ârtarea unui atom de hidrogen. ÔÇô Din fr. m├ęthyle.
MET├ŹL s. m. Radical organic monovalent, derivat din metan prin ├«ndep─ârtarea unui atom de hidrogen. ÔÇô Din fr. m├ęthyle.
MET├ŹL s. m. Radical organic monovalent, format dintr-un atom de carbon ╚Öi trei atomi de hidrogen, care intr─â ├«n componen╚Ťa multor substan╚Ťe chimice.
met├şl s. m.
met├şl s. m.
POLIMETACRILAT DE MET├ŹL s. v. plexiglas.
MET├ŹL s.m. Radical organic monovalent, compus dintr-un atom de carbon ╚Öi din trei atomi de hidrogen. [< fr. m├ęthyle].
MET├ŹL s. m. radical organic monovalent, derivat din metan, prin ├«ndep─ârtarea unui atom de hidrogen. (< fr. m├ęthyle)
MET├ŹL m. Radical organic monovalent, derivat din metan. /<fr. m├ęthyle
*met├şl m. ╚Öi n. (vgr. met├í, dup─â, ╚Öi ├Żle, substan╚Ť─â, lemn, p─âdure). Chim. Primu termin din seria radicalilor carburilor grase, neizolat ├«nc─â. Clorur─â de metil, un lichid a c─âru─ş evaporare scoboar─â temperatura la -55┬░ ╚Öi care e ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie ╚Öi ├«n medicin─â.
MET├ŹL (< fr. {i}) s. m. Radical organic monovalent (-CH3), derivat din metan prin ├«ndep─ârtarea unui atom de hidrogen.

Metil dex online | sinonim

Metil definitie

Intrare: metil
metil substantiv masculin