metil definitie

11 definiții pentru metil

METÍL s. m. Radical organic monovalent, derivat din metan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. méthyle.
METÍL s. m. Radical organic monovalent, derivat din metan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. méthyle.
METÍL s. m. Radical organic monovalent, format dintr-un atom de carbon și trei atomi de hidrogen, care intră în componența multor substanțe chimice.
metíl s. m.
metíl s. m.
POLIMETACRILAT DE METÍL s. v. plexiglas.
METÍL s.m. Radical organic monovalent, compus dintr-un atom de carbon și din trei atomi de hidrogen. [< fr. méthyle].
METÍL s. m. radical organic monovalent, derivat din metan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr. méthyle)
METÍL m. Radical organic monovalent, derivat din metan. /<fr. méthyle
*metíl m. și n. (vgr. metá, după, și ýle, substanță, lemn, pădure). Chim. Primu termin din seria radicalilor carburilor grase, neizolat încă. Clorură de metil, un lichid a căruĭ evaporare scoboară temperatura la -55° și care e întrebuințat în industrie și în medicină.
METÍL (< fr. {i}) s. m. Radical organic monovalent (-CH3), derivat din metan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

metil dex

Intrare: metil
metil substantiv masculin