Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru meteor

METE├ôR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natur─â apoas─â, electric─â sau optic─â. 2. Fenomen care const─â ├«n apari╚Ťia, pe bolta cereasc─â, a unui punct luminos (reprezent├ónd corpuscule cosmice p─âtrunse ├«n atmosfera terestr─â) care se mi╚Öc─â cu mare vitez─â, l─âs├ónd uneori o d├ór─â care se stinge dup─â scurt timp; stea c─âz─âtoare. [Pr.: -te-or] ÔÇô Din it. meteora, ngr. met├ęoron, fr. m├ęt├ęore, germ. Meteor.
METE├ôR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natur─â apoas─â, electric─â sau optic─â. 2. Fenomen care const─â ├«n apari╚Ťia, pe bolta cereasc─â, a unui punct luminos (reprezent├ónd corpuscule cosmice p─âtrunse ├«n atmosfera terestr─â) care se mi╚Öc─â cu mare vitez─â, l─âs├ónd uneori o d├ór─â care se stinge dup─â scurt timp; stea c─âz─âtoare. [Pr.: -te-or] ÔÇô Din it. meteora, ngr. met├ęoron, fr. m├ęt├ęore, germ. Meteor.
METE├ôR, meteori, s. m. 1. Nume generic dat fenomenelor meteorologice electrice, luminoase, de condensare a vaporilor de ap─â etc., care se produc ├«n atmosfer─â. (Poetic) Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori Scutur├«nd din a lor poale lungi ╚Öi r─âpizi meteori. ALECSANDRI, P. III 30. 2. (Impropriu) Meteorit, bolid. Ades l-a mea suflare un meteor se vede (Lucire minciunoas─â ├«n care lumea crede!). NEGRUZZI, S. II 134. ÔÇô Pronun╚Ťat: -te-or.
mete├│r (-te-or) s. m., pl. mete├│ri
mete├│r s. m. (sil. -te-or), pl. mete├│ri
METEÓR s. (ASTRON.) stea căzătoare, (înv.) arătare.
METE├ôR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, tr─âsnete, ploaie, rou─â etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer ╚Öi se deplaseaz─â cu mare vitez─â, l─âs├ónd uneori o d├ór─â care se stinge dup─â scurt timp; stea c─âz─âtoare. 3. Telegram─â care con╚Ťine date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. m├ęt├ęore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros ÔÇô prezent ├«n aer].
METE├ôR1 s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, tr─âsnet, ploaie, rou─â). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer ╚Öi se deplaseaz─â cu mare vitez─â, l─âs├ónd uneori o d├ór─â care se stinge dup─â scurt timp; stea c─âz─âtoare. 3. telegram─â care con╚Ťine date meteorologice. (< fr. m├ęt├ęore, germ. Meteor, gr. meteoron)
METEOR2(O)- elem. ÔÇ×fenomen atmosfericÔÇŁ, ÔÇ×meteorologicÔÇŁ. (< fr. m├ęt├ęor/o/-, cf. gr. meteoros)
METE├ôR ~i m. 1) Fenomen care se produce ├«n atmosfera terestr─â (fulger, tr─âsnet, ploaie etc.). 2) Corp ceresc care, travers├ónd atmosfera terestr─â, produce o d├ór─â de lumin─â de scurt─â durat─â; stea c─âz─âtoare. [Sil. -te-or] /<it. meteora, fr. m├ęt├ęore, germ. Meteor
meteor m. 1. orice fenomen ce se produce ├«n atmosfer─â (v├ónt, ploaie, tr─âsnet, curcubeu): cerul scutur├ónd din a lui ploaie lungi ╚Öi repezi meteori AL. fig. o bomb─â, al mor╚Ťii meteor AL.; 2. fig. persoan─â cu un renume str─âlucit dar trec─âtor.
*mete├│r m. ╚Öi n., pl. e (vgr. met├ęoron, d. met├í, dup─â, ╚Öi ae├şro, r├«dic, ├«nal╚Ť). Or─ş-ce fenomen natural care se petrece ├«n aer, ca tunetu, fulgeru, ploa─şa, z─âpada, curcubeu, grindina, aurora boreal─â, aerolitele ╚Ö. a. Fig. Persoan─â sa┼ş lucru de o str─âlucire vie, subit─â ╚Öi trec─âtoare: Napoleon a fost un meteor ├«n istorie.
METEOR s. (ASTRON.) stea căzătoare, (înv.) arătare.

Meteor dex online | sinonim

Meteor definitie

Intrare: meteor
meteor substantiv masculin
  • silabisire: -te-or