Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru meteahn─â

METE├üHN─é, metehne, s. f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lips─â, imperfec╚Ťiune. ÔÖŽ Pasiune, patim─â, sl─âbiciune. 2. Boal─â, infirmitate, bete╚Öug. ÔÇô Et. nec.
METE├üHN─é, metehne, s. f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lips─â, imperfec╚Ťiune. ÔÖŽ Pasiune, patim─â, sl─âbiciune. 2. Boal─â, infirmitate, bete╚Öug. ÔÇô Et. nec.
METE├üHN─é, metehne, s. f. 1. Defect, cusur, lips─â. Tot r─âz─â╚Öi s├«nt, cu acelea╚Öi daruri ╚Öi cu acelea╚Öi metehne. SADOVEANU, O. VII 279. Are o meteahn─â... ├«i zuliar─â... s─â fugi ├«n lume. ALECSANDRI, T. 1159. S─â se apuce a ne zugr─âvi ╚Öi pre noi locuitorii din capitalie cu toate metehnele ╚Öi tic─âlo╚Öiile noastre! NEGRUZZI, S. J. 240. 2. Boal─â, leziune. Pe cei cu metehne mai grele ├«i duceau la spital. PAS, Z. III 48. Turn─â apoi de dou─â-trei ori ap─â vie, ╚Öi se vindec─â ╚Üugulea de toate metehnele, r─âm├«ind... s─ân─âtos ╚Öi ├«ntreg. ISPIRESCU, E. 330. ÔŚŐ Fig. Pasiune, sl─âbiciune. C├«nd n-ai ce face... cuge╚Ťi. Asta e meteahna ta cea veche. SADOVEANU, O. VII 26. ÔÖŽ Sup─ârare, necaz, neajuns. Ca s─â nu se ├«nt├«mple cuiva vreo meteahn─â de la niscaiva duhuri necurate... eu am g─âsit cu cale ├«n mintea mea s─â m├«ne╚Ťi aci. ISPIRESCU, L. 376.
mete├íhn─â (pop.) s. f., g.-d. art. met├ęhnei; pl. met├ęhne
mete├íhn─â s. f., g.-d. art. met├ęhnei; pl. met├ęhne
METEÁHNĂ s. 1. v. defect. 2. v. patimă.
METEÁHNĂ s. v. anomalie, bubă, cusur, defect, infirmitate, invaliditate, leziune, plagă, rană.
Meteahn─â Ôëá calitate, virtute
mete├íhn─â (met├ęhne), s. f. ÔÇô 1. (├Änv.) Stric─âciune, cusur, nepl─âcere, neajuns, sup─ârare. ÔÇô 2. Imperfec╚Ťiune, defect, lips─â, daun─â, pat─â. Crea╚Ťie expresiv─â, bazat─â pe ideea de ÔÇ×imperfec╚ŤiuneÔÇŁ exprimat─â prin acelea╚Öi mijloace ca ├«n meteh─âu, cf. ╚Öi m─ât─âhal─â, metearc─â; finala ca ├«n bahn─â, care este posibil s─â fie de asemeni cuv├«nt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibil─â; cea de la beteag ÔÇ×bolnavÔÇŁ (Tiktin; Scriban) se bazeaz─â pe o var. beteahn─â, folosit─â de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbal─â a acestui autor este cunoscut─â, e vorba mai cur├«nd de o indica╚Ťie ├«n plus asupra originii sale expresive.
METE├üHN─é met├ęhne f. 1) Lips─â a unei ├«nsu╚Öiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficien╚Ťa. 2) ├Änclina╚Ťie puternic─â ce nu poate fi ├«nfr├ónt─â; viciu. 3) Parte v─ât─âmat─â a corpului. /Orig. nec.
meteahn─â f. defect fizic: trupul t─âu supus la metehne ISP. [Origin─â necunoscut─â].
mete├íhn─â ╚Öi (Dos.) bete├íhn─â f., pl. ehne (d. beteag, dup─â rut. beteha, boal─â). Cusur, defect (fizic or─ş moral). Vech─ş. Pagub─â, v─ât─âmare. ÔÇô La Dos. ╚Öi teahn─â.
meteahn─â s. v. ANOMALIE. BUB─é. CUSUR. DEFECT. INFIRMITATE. INVALIDITATE. LEZIUNE. PLAG─é. RAN─é.
METEAHN─é s. 1. cusur, defect, deficien╚Ť─â, imperfec╚Ťiune, insuficien╚Ť─â, lacun─â, lips─â, neajuns, p─âcat, sc─âdere, sl─âbiciune, viciu, (livr.) caren╚Ť─â, racil─â, tar─â, (pop. ╚Öi fam.) bete╚Öug, (reg. ╚Öi fam.) hib─â, (reg.) madea, teahn─â, (Olt., Munt. ╚Öi Mold.) ponos, (├«nv.) gre╚Öeal─â, lichea, nedes─âv├«r╚Öire, r─âutate. (Un obiect care are multe ~.) 2. cusur, dar, defect, n─ârav, patim─â, viciu, (pop. ╚Öi fam.) p├«r╚Ťag, (pop.) ├«nv─â╚Ť, (reg.) madea, natur─â, n─âr─âvie, parfie, teahn─â, (prin Bucov.) b─âs─âu. (Are ~ be╚Ťiei.)

Meteahn─â dex online | sinonim

Meteahn─â definitie

Intrare: meteahn─â
meteahn─â substantiv feminin