METATEORÍE, metateorii, s. f. Teorie asupra unei teorii date, aplicată mai ales asupra sistemelor formalizate. [Pr.: -te-o-] – Din fr. métathéorie.

METATEORÍE, metateorii, s. f. Teorie asupra unei teorii date, aplicată mai ales asupra sistemelor formalizate. [Pr.: -te-o-] – Din fr. métathéorie.

metateoríe (-te-o-) s. f., art. metateoría, g.-d. art. metateoríei; pl. metateoríi, art. metateoríile

metateoríe s. f. teorie

METATEORÍE s.f. (Fil.) Teorie asupra unei teorii date, făcând considerații privind structura ei sintactică și latura semantică. [Gen. -iei. / < fr. métathéorie].

METATEORÍE s. f. teorie care studiază structura, sistemul conceptual și metodele unei teorii date. (< fr. métathéorie)

METATEORÍE f. Teorie care studiază structura, sistemul conceptual și metodele unei teorii. /<fr. métathéorie

METATEORÍE (< fr.) s. f. (LOG.) Teorie care studiază structura, sistemul conceptual și metodele unei teorii date (ex. m. logicii sau metalogică, m. matematicii sau metamatematică) în scopul stabilirii limitelor valabilității și a celor ale domeniului de aplicabilitate a respectivei teorii, precum și a găsirii metodelor de construire mai rațională a acesteia.