metastază definitie

2 intrări

11 definiții pentru metastază

METASTÁZĂ, metastaze, s. f. 1. Apariție în cursul unei boli a unui focar patologic secundar într-o regiune a corpului situată în altă parte față de focarul primitiv. 2. (Fon.) Detentă. – Din fr. métastase.
METASTÁZĂ, metastaze, s. f. 1. Apariție în cursul unei boli a unui focar patologic secundar într-o regiune a corpului situată în altă parte față de focarul primitiv. 2. (Fon.) Detentă. – Din fr. métastase.
METASTÁZĂ, metastaze, s. f. Deplasarea locului unei boli în organism; localizarea secundară a unei boli în alt loc decît focarul primitiv.
!metastáză (-tas-ta-/-ta-sta-) s. f., g.-d. art. metastázei; pl. metastáze
metastazá vb., ind. prez. 3 sg. metastazeáză
metastáză s. f. (sil. mf. -sta-), pl. metastáze
METASTÁZĂ s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. [< fr. métastase, cf. gr. metastasis – deplasare].
METASTÁZĂ s. f. 1. localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne. 2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. 3. fază a detentei în articularea oclusivelor. (< fr. métastase)
METASTÁZĂ ~e f. med. Apariție a unui focar patologic nou în altă parte a organismului. [G.-D. metastazei] /<fr. métastase
*metastáză f., pl. e (vgr. metástasis. V. dia-stază). Med. Schimbarea boaleĭ dintr’un loc al corpuluĭ într’altu. Ret. Figura pin care oratoru atribue altuĭa ceĭa ce a spus el.
metastază (gr. metastasis „schimbare”, „deplasare”), figură retorică prin care cel învinuit de o faptă se apără aruncând vina asupra altcuiva sau asupra unei împrejurări de forță majoră (P). Quintilian (III, 6, 78) dă exemple de cazuri posibile, ca: „Am ucis un om din porunca generalului.” Sau: „Ofrandele luate din templu le-am dat tiranului, el m-a forțat.” Sau: „Nu m-am întors în lagăr, fiindcă am fost oprit de furtună, inundații, boală.” • După unii autori, m. se numește și prezentul istoric. Ca fenomen fonetic, m. Înseamnă faza finală a articulării unui fonem, în timpul căreia organul fonator părăsește poziția care 11 caracterizează, pentru a adopta poziția de repaos, sau pentru emisiunea fonemului următor. Sin. parțial enalagă.

metastază dex

Intrare: metastază
metastază substantiv feminin
  • silabisire: -sta-
Intrare: metastaza
metastaza verb grupa I conjugarea a II-a