Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru metanie

M─éT├üNIE, m─ât─ânii, s. f. (├Än unele practici religioase) 1. ├Änclinare p├ón─â la p─âm├ónt f─âcut─â de credincio╚Öi ├«n semn de venera╚Ťie ╚Öi de poc─âin╚Ť─â. ÔÖŽ P. gener. Plec─âciune ad├ónc─â ├«n semn de respect; temenea, ploconeal─â. 2. (La pl.) ╚śirag de m─ârgele de os, de lemn etc. pe care c─âlug─ârii sau credincio╚Öii mireni num─âr─â rug─âciunile rostite. 3. (├Änv.) M─ân─âstire ├«n care a fost c─âlug─ârit─â o persoan─â ╚Öi de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: met├ínie s. f.] ÔÇô Din sl. metanija.
METÁNIE s. f. v. mătanie.
M─éT├üNIE, m─ât─ânii, s. f. (├Än unele practici religioase) 1. ├Ängenunchere ╚Öi ├«nclinare a corpului p├ón─â la p─âm├ónt, ├«n semn de venera╚Ťie ╚Öi de poc─âin╚Ť─â. ÔÖŽ P. gener. Plec─âciune ad├ónc─â ├«n semn de respect; temenea, ploconeal─â. 2. (La pl.) ╚śirag de m─ârgele de os, de lemn etc. pe care c─âlug─ârii sau credincio╚Öii mireni socotesc rug─âciunile rostite. 3. (├Änv.) M─ân─âstire ├«n care a fost c─âlug─ârit─â o persoan─â ╚Öi de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: met├ínie s. f.] ÔÇô Din sl. metanija.
METÁNIE s. f. v. mătanie.
M─éT├üNIE, m─ât─ânii ╚Öi m─ât─ânii, s. f. (├Än unele practici religioase) 1. (Mai ales la pi.; construit de obicei cu verbele ┬źa face┬╗, ┬źa bate┬╗) ├«ngenunchere ╚Öi ├«nclinare a corpului p├«n─â la p─âm├«nt, f─âcut─â de credincio╚Öi ├«n semn de venera╚Ťie ╚Öi poc─âin╚Ť─â. Iar mama la icoane, M─ât─ânii bate, ╚Ťine post. CO╚śBUC, P. I 118. Ce-mi v─âzur─â ochii! Lipicescu bate m─ât─ânii! ALECSANDRI, T. 1415. ÔŚŐ (Glume╚Ť) S├«nt copii. Cu multe s─ânii De pe coast─â vin ╚Ťip├«nd, ╚śi se-mping ╚Öi sar r├«z├«nd; Prin z─âpad─â fac m─ât─ânii, Vr├«nd-nevrind. CO╚śBUC, P. I 224. 2. (La pl.) ╚śirag de m─ârgele de os, lemn, sticl─â etc. pe care credincio╚Öii le trec printre degete pentru a num─âra rug─âciunile pe care le rostesc. M-am s─âturat s─â-mi num─âr anii., Ca un c─âlug─âr negrele m─ât─ânii. BRNIUC, V. 134. ├Ä╚Öi amintea ca ├«ntr-un vis... de pomii b─âtr├«ni, ca ╚Öi d├«nsul, din livad─â, de m─ât─âniile ╚Öi ciubucul lui. ANGHEL, PR. 64. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) met├ínie (HOGA╚ś, M. N. 134, CREANG─é, A. 101, NEGRUZZI, S. II 235) s. f.
METÁNIE s. f. v. mătanie.
mătánie (plecăciune) (-ni-e) s. f., art. mătánia (-ni-a), g.-d. art. mătániei; pl. mătắnii, art. mătắniile (-ni-i-)
*mătắnii (șirag de mărgele) s. f. pl., art. mătắniile (-ni-i-)
mătánie s. f. (sil. -ni-e), art. mătánia (sil. -ni-a), g.-d. art. mătániei; pl. mătănii, art. mătăniile (sil. -ni-i-)
M─éT├üNIE s. v. reveren╚Ť─â.
m─ât├ínie (m─âtß║»nii), s. f. ÔÇô 1. Genuflexiune, aplecare. ÔÇô 2. Respect, ascultare. ÔÇô 3. (Pl.) Rozariu. Var. metanie. Mr. mitane, megl. mita┼ä─â. Ngr. ╬╝╬Á¤ä╬Č╬Ż╬┐╬╣╬▒, ├«n parte prin intermediul sl. (bg., sb., cr.) metanije (Murnu 36; Tiktin; Conev 110; Berneker, II, 40; Vasmer, Gr., 97). Sec. XVII.
M─éT├üNIE ~─ânii f. rel. 1) mai ales la pl. ├Ängenunchere ╚Öi ├«nclinare a corpului ├«nainte p├ón─â la atingerea p─âm├óntului cu capul (├«n semn de venera╚Ťie sau de poc─âin╚Ť─â). A bate (sau a face) ~─ânii. 2) la pl. ╚śirag de m─ârgele pe care credincio╚Öii (mai ales c─âlug─ârii) num─âr─â rug─âciunile ce le rostesc. [G.-D. m─âtaniei; Sil. -ni-e] /<sl. metanija
m─âtanie f. 1. ├«nchin─âciune, genuflexiune: a f─âcut o sut─â de m─ât─ânii; 2. pl. ╚Öir de globule╚Ťe cu cari c─âlug─ârii ├«╚Öi num─âr─â ├«nchin─âciunile: noaptea spunea crezul pe ╚Öirul de m─ât─ânii; 3. ca obiect de lux: ├«nv├órtia pe degete ni╚Öte m─ât─ânii de chihlibar; 4. se zice de c─âlug─ârii ce se ├«nchin─â la o anumit─â m├ón─âstire: a luat m─âtanie la Sf├óntu Munte; 5. ├«nclinarea corpului (sens generalizat): capul de-a dura s─âria, trupul m─ât─ânii f─âcea POP. [Gr. mod. METANOIA, c─âin╚Ť─â (lit. schimbarea cugetului r─âu ├«n bun), sÔÇÖa restr├óns rom├óne╚Öte la manifestarea exterioar─â a actului moral, la mijloacele: de a expia p─âcatele].
metànie f. V. mătanie.
mătánie, V. metanie.
met├ínie f., pl. ani─ş ╚Öi ─âni─ş (ngr. met├ínia, vgr. met├íneia, schimbare de opiniune, peniten╚Ť─â, prosternare sa┼ş plec─âc─şune de peniten╚Ť─â, d. meta, trans-, ╚Öi no├ęo, cuget, concep, n├│os, n├╗s, opiniune, de unde vine ╚Öi ngr. n├│ima, rom. no─şm─â; vsl. metani─şa, metani─şe. V. dihonie, pronie). Plec─âc─şune p├«n─â la p─âm├«nt pe care cre╚Ötini─ş ortodoc╚Ö─ş o fac c├«nd se ├«nchin─â lu─ş Dumneze┼ş. (Asta e un obice─ş oriental f─âr─â nic─ş o valoare religioas─â. De ace─şa cade ├«n desuetudine): a bate, a face met─âni─ş. Locu de ├«nchin─âc─şune al unu─ş c─âlug─âr, m├«n─âstirea de care depinde. ╚śirag de m─ârgele pe care c─âlug─âri─ş ╚Öi al╚Ťi─ş le ╚Ťinea┼ş odinioar─â ├«n m├«n─â juc├«ndu-se cu ele. ÔÇô ╚śi m─âtanie, pl. ─âni─ş.
M─éTANIE s. compliment, ├«nchin─âciune, plec─âciune, ploconeal─â, reveren╚Ť─â, temenea, (reg.) plocon, (├«nv.) plecare, (turcism ├«nv.) tal├«m, (fam. rar) selaml├«c. (I-a f─âcut o ~ ad├«nc─â.)

Metanie dex online | sinonim

Metanie definitie

Intrare: m─âtanie
m─âtanie
metanie