METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.

METAMORFOZÁRE, metamorfozări, s. f. Acțiunea de a (se) metamorfoza. – V. metamorfoza.

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.

METAMORFOZÁRE, metamorfozări, s. f. Acțiunea de a (se) metamorfoza. – V. metamorfoza.

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. Refl. (Despre unele animale inferioare) A trece prin metamorfoze în cursul dezvoltării lor, a se dezvolta prin metamorfoză. ♦ (Mitol.; despre oameni și zei) A-și schimba prin mijloace supranaturale înfățișarea, a lua alt chip, a se transforma. ◊ Fig. (Livresc, despre persoane) A căpăta altă înfățișare (de obicei mai plăcută); a-și schimba caracterul.

METAMORFOZÁRE, metamorfozări, s. f. Acțiunea de a se metamorfoza; prefacere, transformare, metamorfoză.

metamorfozá (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozeáză

metamorfozáre s. f., g.-d. art. metamorfozắrii; pl. metamorfozắri

metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. și pl. metamorfozeáză

metamorfozáre s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. metamorfozări

METAMORFOZÁ vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)

METAMORFOZÁRE s. v. metamorfoză.

METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].

METAMORFOZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) metamorfoza și rezultatul ei; transformare prin metamorfoză; metamorfoză. [< metamorfoza].

METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)

A METAMORFOZÁ ~éz tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser

A SE METAMORFOZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme și în superstiții) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser

metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat.

*metamorfozéz v. tr. (d. metamorfoză; fr. métamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metamorfoza apa’n vin, un avar în risipitor.

METAMORFOZA vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)

METAMORFOZARE s. metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ adîncă.)