metamorfoză definitie

27 definiții pentru metamorfoză

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.
METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose.
METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.
METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose.
METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. Refl. (Despre unele animale inferioare) A trece prin metamorfoze în cursul dezvoltării lor, a se dezvolta prin metamorfoză. ♦ (Mitol.; despre oameni și zei) A-și schimba prin mijloace supranaturale înfățișarea, a lua alt chip, a se transforma. ◊ Fig. (Livresc, despre persoane) A căpăta altă înfățișare (de obicei mai plăcută); a-și schimba caracterul.
METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă batracienii, insectele și alte animale inferioare în cursul dezvoltării lor, de la faza de ou la faza de maturitate. Metamorfoza broaștei. ♦ (În mitologie sau în povestiri fantastice) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Mai întoarce șapte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. Dan întoarse foile, șopti, și umbra deveni om. EMINESCU, N. 62. 2. Fig. Transformare, prefacere, schimbare. Gîndul îi aduse o destindere în obrazul ei ostenit și pămîntiu... Savantul profesor luă această metamorfoză drept o victorie personală. C. PETRESCU, C. V. 192.
metamorfozá (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozeáză
metamorfóză s. f., g.-d. art. metamorfózei; pl. metamorfóze
metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. și pl. metamorfozeáză
metamorfóză s. f., g.-d. art. metamorfózei; pl. metamorfóze
METAMORFOZÁ vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)
METAMORFÓZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)
METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].
METAMORFÓZĂ s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei ființe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă].
METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)
METAMORFÓZĂ s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfățișării, a caracterului. (< fr. métamorphose)
A METAMORFOZÁ ~éz tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser
A SE METAMORFOZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme și în superstiții) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser
METAMORFÓZĂ ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare în cursul dezvoltării. 2) fig. Modificare completă a stării sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (în basme, în mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a unei persoane. /<fr. métamorphose
metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat.
metamorfoză f. 1. Mit. schimbarea unei forme într’alta, operată de zei: schimbarea Daphnei în dafin; 2. schimbarea de formă ce încearcă unele animale și in special insectele: metamorfoza omidei în fluture; 3. fig. schimbare completă: era avar, e risipițor, ce metamorfoză; 4. pl. titlul unei poeme mitologice de Ovidiu.
*metamorfóză f., pl. e (vgr. metamórphosis = lat. trans-formátio). Transformare, prefacere (de ex., o ființă într’alta saŭ într’un lucru): metamorfozele mitologiiĭ. Schimbarea formeĭ saŭ structuriĭ la animale și minerale: insectele trec pin multe metamorfoze. Schimbare (evoluțiune) în avere, caracter, situațiune: Ce metamorfoză în acest om; odată era risipitor, și acuma-ĭ avar!
*metamorfozéz v. tr. (d. metamorfoză; fr. métamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metamorfoza apa’n vin, un avar în risipitor.
METAMORFOZA vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)
METAMORFO s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)
metamorfoză, transformarea materialului tematic (v. temă), atât prin tehnica variației (1) cât și prin alte procedee mai libere. Ex.: Enigma Variations de Elgar (unde materialul tematic este transfigurat în așa măsură, încât rămâne doar sugestia atmosferei muzicale a acestuia); Hindemith, Sinfonische Metamorphosen über Themen von C.M. Weber (1943); Metamorphosen, „studiu pentru 23 instr. de coarde” de R. Strauss (1944-1945).
METAMORFÓZĂ (< fr.; {s} gr. metamorphosis „transformare”) s. f. 1. (ZOOL.) Ansamblu de transformări succesive și comportamentale în dezvoltarea individuală a unor animale (viermi, insecte artropode, moluște, batracieni etc.) de la ieșirea din ou și până la stadiul de adult. 2. (BOT.) Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor (ex. a frunzei în bractee, sepale, petale etc.). 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig. a caracterului, a comportării cuiva. ♦ (MITOL.) Transformare, prefacere a unei ființe umane, a unei zeități, prin mijloace supranaturale, în plantă, în animal sau în lucru neînsuflețit.

metamorfoză dex

Intrare: metamorfoză
metamorfoză substantiv feminin
Intrare: metamorfoza
metamorfoza verb grupa I conjugarea a II-a