metalurgie definitie

14 definiții pentru metalurgie

METALURGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor (și aliajelor lor), precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și la prepararea lor. 2. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. – Din fr. métallurgie.
METALURGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor (și aliajelor lor), precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și la prepararea lor. 2. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. – Din fr. métallurgie.
METALURGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj al acestuia, de la extragerea metalului din minereu și prepararea aliajelor industriale, pînă la turnarea în lingouri sau prelucrarea în semifabricate.
metalurgíe s. f., art. metalurgía, g.-d. metalurgíi, art. metalurgíei
metalurgíe s. f., art. metalurgía, g.-d. metalurgíi, art. metalurgíei
METALURGÍE s. metalurgia fierului v. siderurgie; metalurgia pulberilor v. metaloceramică.
METALURGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj. [Gen. -iei. / < fr. métallurgie, cf. gr. metallon – metal, ergon – lucru].
METALURGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la elaborarea aliajelor. 2. tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor, precum și a prelucrării lor în semifabricate. (< fr. métallurgie)
METALURGÍE f. 1) Ramură a științei care se ocupă cu studierea proprietăților fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor. 2) Tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor. 3) Întreprindere sau secție a unei întreprinderi unde se elaborează și se prelucrează metale. /<fr. métallurgie
metalurgie f. arta de a extrage metalele din pământ și a le purifica.
*metalurgíe f. (vgr. metallurgía. V. liturghie). Știința de a scoate, a curăța și a lucra metalele.
METALURGIA PULBERILOR s. metaloceramică.
METALURGÍE (< fr.; {s} lat. metallurgia și gr. metallurgein „a extrage minereuri”, „a prelucra metale”) s. f. 1. Tehnica extragerii metalelor, a elaborării aliajelor (industriale), precum și a prelucrării lor în semifabricate (pentru laminare și forjare). Procesele metalurgice se aplică și pentru producerea materialelor nemetalice, inclusiv a semiconductorilor. M. este una dintre ramurile principale ale industriei moderne. 2. Știință care are ca obiect studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și al proceselor fizico-chimice care intervin în operațiile din cadrul m. (1). ◊ Metalurgia pulberilor = metaloceramică.
METAL-, v. METALO-.~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj.

metalurgie dex

Intrare: metalurgie
metalurgie substantiv feminin