Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru metaloid

METALO├ŹD, metaloizi, s. m. Element (chimic) r─âu conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, lipsit de luciu metalic ╚Öi de ductilitate; nemetal. [Pl. ╚Öi: (rar, n.) metaloide] ÔÇô Din fr. m├ętallo├»de.
METALO├ŹD, metaloizi, s. m. Element chimic r─âu conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, lipsit de luciu metalic ╚Öi de ductilitate; nemetal. [Pl. ╚Öi: (rar, n.) metaloide] ÔÇô Din fr. m├ętallo├»de.
METALO├ŹD, metaloizi, s. m. Element chimic lipsit ├«n general de luciu metalic ╚Öi de ductilitate, r├óu conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, de obicei ├«n stare solid─â sau gazoas─â, mai rar lichid─â. In protoplasma ╚Öi nucleul celulelor vii se g─âsesc urm─âtoarele metaloide: carbon, hidrogen, oxigen. ANATOMIA 16. ÔÇô Pl. ╚Öi: (n.) metaloide.
metalo├şd s. m., pl. metalo├şzi
metalo├şd s. m., pl. metalo├şzi
METALO├ŹD s. v. nemetal.
METALO├ŹD s.m. Element chimic lipsit de luciu metalic ╚Öi de ductilitate, r─âu conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate. [Pron. -lo-id, pl. -izi, (s.n.) -ide. / < fr. m├ętallo├»de, cf. gr. metallon ÔÇô metal, eidos ÔÇô aspect].
METALO├ŹD, metaloizi, s. m. Element chimic nemetalic, r─âu conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, lipsit de ductilitate. (din fr. m├ętallo├»de)
METALO├ŹD ~zi m. Element chimic lipsit de luciu metalic ╚Öi de ductibilitate, r─âu conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate. /<fr. m├ętallo├»de
metaloid n. corp simpluj obișnuit fără lustru metalic și rău conducător de căldură și de electricitate, ca sulful, fosforul, clorul.
*metalo├şd m. ╚Öi n., pl. e (d. metal ╚Öi -id ca ├«n mastoid). Chim. Corp simplu care se apropie de metale pin caracterele lu─ş: oxigenu e un metaloid. Metaloidele-s rele conductoare de c─âldur─â ╚Öi de electricitate; ├«n general, nÔÇÖa┼ş luci┼ş metalic, ╚Öi to╚Ť─ş compu╚Öi─ş lor oxigena╚Ť─ş ├«s oxiz─ş neutri sa┼ş oxiz─ş aciz─ş. Metaloizi─ş s├«nt: fluoru, cloru, bromu, ─şodu, oxigenu, sulfu, seleniu, teluru, azotu, fosforu, arsenicu, antimoniu, c─ârbunele, siliciu, boru ╚Ö. a.
METALOID s. (CHIM.) nemetal.
METALO├ŹD (< fr. {i}; {s} metalo- + gr. eidos ÔÇ×aspectÔÇŁ) (CHIM.) Element (chimic) care prezint─â caracteristicile externe ale unui metal, dar se comport─â chimic at├ót ca un metal, c├ót ╚Öi ca un nemetal (ex. arsenicul ╚Öi antimoniul). Sunt rele conduc─âtoare de c─âldur─â ╚Öi electricitate. Fac parte din blocul p al sistemului periodic ╚Öi se situeaz─â deasupra diagonalei care une╚Öte borul cu astatinul. Sin. (├«nv.) nemetal.
METALO- ÔÇ×metal, minereuÔÇŁ. ÔŚŐ gr. metallon ÔÇ×carier─â, min─âÔÇŁ > fr. m├ętallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. Ôľí ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnic─â a color─ârii suprafe╚Ťelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â la contactul cu obiecte metalice; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., formare a z─âc─âmintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei ╚Öi al r─âsp├«ndirii z─âc─âmintelor minerale ├«n scoar╚Ťa terestr─â; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â structura ╚Öi propriet─â╚Ťile metalelor ╚Öi aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic r─âu conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi electricitate, fiind lipsit de luciu metalic ╚Öi ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tec─â (v. -tec─â), s. f., muzeu de z─âc─âminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compu╚Öi metalici ├«n scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metod─â de ob╚Ťinere a unor metale sau aliaje din compu╚Öii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar ├«nalt, care utilizeaz─â metalogravura.

Metaloid dex online | sinonim

Metaloid definitie

Intrare: metaloid (pl. -zi)
metaloid pl. -zi substantiv masculin
Intrare: metaloid (pl. -e)
metaloid pl. -e