METALOGRAVÚRĂ, (2) metalogravuri, s. f. 1. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor metalice, folosit la imprimarea timbrelor, bancnotelor, acțiunilor etc. 2. Clișeu metalic gravat prin procedeul de mai sus. – Din fr. métallogravure.

METALOGRAVÚRĂ, (2) metalogravuri, s. f. 1. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor metalice, folosit la imprimarea timbrelor, bancnotelor, acțiunilor etc. 2. Clișeu metalic gravat prin procedeul de mai sus. – Din fr. métallogravure.

METALOGRAVÚRĂ s. f. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor metalice folosite la imprimarea hîrtiilor cu valoare nominală.

metalogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. metalogravúrii; (clișee) pl. metalogravúri

metalogravúră s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. metalogravúrii; (clișee metalice gravate) pl. metalogravúri

METALOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor de metal pentru imprimarea hârtiilor de valoare nominală. ♦ Clișeu astfel obținut. [< fr. métallogravure].

METALOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de gravare manuală cu dalta a clișeelor de metal pentru imprimarea de bancnote, timbre etc. ◊ clișeul obținut. (< fr. métallogravure)

METALOGRAVÚRĂ ~i f. 1) la sing. Procedeu de gravare manuală, folosit în poligrafie, pentru obținerea clișeelor metalice. 2) Clișeu obținut prin acest procedeu. /<fr. metallogravure