metalocromie definitie

6 definiții pentru metalocromie

METALOCROMÍE s. f. (Tehn.) Arta de a colora suprafața metalelor. – Din fr. métallochromie.
METALOCROMÍE s. f. (Tehn.) Arta de a colora suprafața metalelor. – Din fr. métallochromie.
metalocromíe s. f., g.-d. art. metalocromíei
METALOCROMÍE s.f. Arta de a colora suprafața metalelor. [Gen. -iei. / < fr. métallochromie].
METALOCROMÍE s. f. tehnică a colorării suprafețelor metalice. (< fr. métallochromie)
METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.

metalocromie dex

Intrare: metalocromie
metalocromie substantiv feminin