Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru metal

HEAVY M├ëTAL s. n. Muzic─â rock cu intensit─â╚Ťi sonore excesive ╚Öi punere ├«n scen─â ╚Öocant─â. [Pr.: h├ęvi m├ęt─âl] ÔÇô Cuv. engl.
MET├üL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oric─ârui element chimic cu luciu caracteristic, bun conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, maleabil ╚Öi ductil, de obicei solid la temperatura obi╚Önuit─â; p. ext. aliaj format din dou─â sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente ╚Öi alte materiale etc. ÔŚŐ Metal nobil = metal care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«n cantit─â╚Ťi mici ╚Öi care se oxideaz─â sau se altereaz─â cu greutate. Metal pre╚Ťios = aurul, platina ╚Öi argintul. Metal rar = metal care se g─âse╚Öte ├«n cantit─â╚Ťi mici sau ├«n stare dispers─â ├«n scoar╚Ťa P─âm├óntului. ÔÖŽ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substan╚Ť─â chimic─â. [Pl. ╚Öi: (rar) metaluri] ÔÇô Din fr. m├ętal, germ. Metall.
MET├üL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oric─ârui element chimic cu luciu caracteristic, bun conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, maleabil ╚Öi ductil, de obicei solid la temperatura obi╚Önuit─â; p. ext. aliaj format din dou─â sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente ╚Öi alte materiale etc. ÔŚŐ Metal nobil = metal care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«n cantit─â╚Ťi mici ╚Öi care se oxideaz─â sau se altereaz─â cu greutate. Metal pre╚Ťios = aurul, platina ╚Öi argintul. Metal rar = metal care se g─âse╚Öte ├«n cantit─â╚Ťi mici sau ├«n stare dispers─â ├«n scoar╚Ťa P─âm├óntului. ÔÖŽ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substan╚Ť─â chimic─â. [Pl. ╚Öi: (rar) metaluri] ÔÇô Din fr. m├ętal, germ. Metall.
MET├üL, metale, s. n. 1. Element chimic, cu un luciu caracteristic, bun conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, maleabil ╚Öi ductil, de obicei solid la temperatura obi╚Önuit─â, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«n stare nativ─â sau sub form─â de s─âruri, oxizi etc. Uralul reprezint─â o adev─ârat─â comoar─â de metale ╚Öi materii chimice. PROBL. GEOGR. I 193. Orologiul, fidel interpret al b─âtr├«nului timp, sun─â de 12 ori din limba sa de metal. EMINESCU, N. 37. Metal pre╚Ťios = metal care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«n cantit─â╚Ťi relativ mici ╚Öi care nu se oxideaz─â ╚Öi nu se altereaz─â dec├«t cu greutate. Aurul ╚Öi argintul s├«nt metale pre╚Ťioase. 2. Aliaj al unor metale. O╚Ťelul, bronzul, alama s├«nt metale. Metal dur = aliaj cu duritate mare ╚Öi rezisten╚Ť─â mare la uzur─â. ÔÖŽ Amestec de concre╚Ťiuni, aglomerat de pulberi metalice sau forme tranzitorii ├«ntre aliaje ╚Öi compu╚Öi. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) metaluri (MACEDONSKI, O. IV 145, CARAGIALE, T. II 81, ALEXANDRESCU, M. 254).
heavy m├ętal [pron. h├ęvi m├ęt─âl] s. n.
metál s. n., pl. metále
metál s. n., pl. metále
METÁL s. (CHIM.) (înv.) madem.
MET├üL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, ductil ╚Öi maleabil, de obicei solid la temperatura obi╚Önuit─â. 2. Aliaj al unor metale (1). [Pl. -le, -luri. / cf. fr. m├ętal, germ. Metall < lat. metallun].
MET├üL1, metale, s. n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi electricitate, ductil ╚Öi maleabil, solid la temperatur─â obi╚Önuit─â. (din fr. m├ętal, germ. Metall, lat. metallum)
METAL-2 elem. v. Metalo-.
MET├üL ~e n. Element chimic cu luciu specific, caracterizat prin conductibilitate termic─â ╚Öi electric─â, opacitate, ductibilitate ╚Öi maleabilitate. /<fr. m├ętal, germ. Metall
metal n. corp simplu, lucitor, bun conducător de căldură și de electricitate.
*met├íl n., pl. e, rar ur─ş (lat. metallum, d. vgr. m├ętallon. V. medalie). Chim. Corp simplu dotat cu o str─âlucire particular─â numit─â luci┼ş metalic, ├«n general bun conductor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate ╚Öi care posed─â, pe l├«ng─â asta, proprietatea de a da, combin├«ndu-se cu oxigenu, cel pu╚Ťin un acid bazic: feru e metalu cel ma─ş ├║til. ÔÇô Toate metalele-s solide la temperatura ordinar─â, afar─â de mercur, care e lichid, ╚Öi de idrogen, care e gazos. Principalele s├«nt: auru, argintu, platina, mercuru, cupru, aluminiu, feru, staniu, plumbu, zincu ╚Ö. a.
METAL s. (CHIM.) (înv.) madem.
METALE. Subst. Metal. Metale alcaline; metale alcalino-p─âm├«ntoase; metale pre╚Ťioase; metale nobile; metale tranzi╚Ťionale; metale feroase; metale neferoase; metale rare; metale dure. Aluminiu; amoniu; aram─â, cupru; argint; aur; bariu; beriliu; bismut; cadmiu; calciu; ceriu; crom; galiu; hafniu; indiu; iridiu; kaliu, potasiu; litiu; mangeziu; mangan; mercur, hidrargir, argint-viu (pop.); molibden; natriu, sodiu; nichel; niobiu; osmiu; paladiu; platin─â; reniu; rodiu; rubidiu; ruteniu; scandiu; staniu, cositor; stron╚Ťiu; tantal; titan; toriu; tuliu; uraniu; vanadiu; widia; wolfram, tungsten; yterbiu; ytriu; zinc; zirconiu. Metalurgie; metalochimie, metalografie. Metalurgist, metalurg (rar); metalograf. Adj. Metalic; metalifer. Argentifer, argintos; aurifer; magnezic; manganic; manganos; mercuric; stanic; stanifer, stanos. Argintat; aurit, ├«naurit (pop.), ├«ntraurit (rar): cositorit; cromat; nichelat; platinat; zincat. Vb. A metaliza; a ar─âmi; a arginta, a argintui (rar); a auri, a ├«nauri (pop.), a ├«ntrauri (├«nv. ╚Öi pop.); a cadmia; a croma; a platina; a cositori. V. minerale.
MET├üL (< germ.) s. n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conduc─âtor de c─âldur─â ╚Öi de electricitate, maleabil ╚Öi ductil, care formeaz─â ioni pozitiv. Toate m. sunt solide la temperatura obi╚Önuit─â, cu excep╚Ťia mercurului, care este lichid. Cu oxigenul formeaz─â de obicei oxizi cu caracter bazic. ÔŚŐ M. alcalin v. alcalin. ÔŚŐ M. alcalino-p─âm├óntos v. alcalino-p─âm├óntoase. ÔŚŐ M. feros = material metalic ce cuprinde ca element de baz─â fierul (fonte, o╚Ťeluri). ÔŚŐ M. dur = aliaj cu duritate foarte mare, cu punct de topire ridicat. Con╚Ťine, ├«n general, carburi de crom, de wolfram, de titan etc. Se folose╚Öte la fabricarea sculelor a╚Öchietoare. ÔŚŐ M. pre╚Ťios = denumire pentru unele metale nobile (aurul, platina, argintul). ÔŚŐ M. nobil = m. care se oxideaz─â greu, foarte rezistent din punct de vedere chimic (ex. aurul, argintul, metalele din familia platinei). ÔŚŐ M. rar = m. relativ nou ├«n tehnic─â, care se g─âse╚Öte ├«n cantit─â╚Ťi mici sau ├«n stare dispers─â ├«n scoar╚Ťa P─âm├óntului. ├Än num─âr de peste 50, se deosebesc de m. r. u╚Öoare, greu fuzibile, radioactive, disperse. Se folosesc ├«n tehnica modern─â ca atare sau ├«n aliaje (ex. seleniul, germaniul, beriliul, molibdenul, wolframul, litiul actiniul, zirconiul, hafniul etc.). Con╚Ťinutul de m.r. din scoar╚Ťa P─âm├óntului (├«n raport cu masa ei) este de 0,53% (din care 0,41% revine titaniului). ÔŚŐ M. greu = metal cu greutate molecular─â mare, ├«n general toxic pentru plante ╚Öi animale chiar ├«n concentra╚Ťii mici (ex. mercurul, cromul, cadmiul, plumbul, cuprul). ÔŚŐ M. nativ = m. pre╚Ťios (aur, argint, platin─â) ce se g─âse╚Öte izolat ├«n masa unui z─âc─âm├ónt primar sau aluvionar. Masa lui variaz─â de la c├óteva grame p├ón─â la c├óteva zeci de kilograme. Cea mai mare bucat─â de aur nativ a fost g─âsit─â ├«n Austria (285 kg ├«mpreun─â cu cuar╚Ť). ÔŚŐ Metale tranzi╚Ťionale = elemente chimice care ocup─â o pozi╚Ťie de tranzi╚Ťie ├«ntre metale ╚Öi nemetale (ex. actinoidele, lantanoidele etc.). Au unele propriet─â╚Ťi specifice comune (de ex., formeaz─â compu╚Öi complec╚Öi). Se mai numesc elemente tranzi╚Ťionale. ÔŚŐ Arta metalului = realizarea unor obiecte de art─â din m. prin modelarea artistic─â a acestuia. Se ob╚Ťine prin ╚Ötemuire (ob╚Ťinerea unor piese decorative ├«n relief), turnare (executarea unei sculpturi ├«n metal dup─â un mulaj ├«n gips), feronerie (realizarea unor grilaje ornamentale, balustrade etc. prin cioc─ânire sau deformare plastic─â la cald) etc.
METAL-, v. METALO-. Ôľí ~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Disciplin─â care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice ╚Öi chimice ale metalelor ╚Öi aliajelor lor, precum ╚Öi procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri. 2. Tehnica elabor─ârii unui metal sau a unui aliaj.

Metal dex online | sinonim

Metal definitie

Intrare: metal (pl. -e)
metal pl. -e substantiv neutru
Intrare: metal (pl. -uri)
metal pl. -uri
Intrare: metal (inv.)
metal inv.
heavy metal substantiv neutru (numai) singular
Intrare: metal (pref.)
metal pref.