Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru metagram─â

METAGR├üM─é, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formeaz─â cuvinte noi ├«nlocuind mereu c├óte o liter─â din cuv├óntul dat ini╚Ťial. ÔÇô Din fr. m├ętagramme.
METAGR├üM─é, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formeaz─â cuvinte noi ├«nlocuind mereu c├óte o liter─â din cuv├óntul dat ini╚Ťial. ÔÇô Din fr. m├ętagramme.
!metagrámă (-ta-gra-) s. f., g.-d. art. metagrámei; pl. metagráme
metagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. metagrámei; pl. metagráme
METAGR├üM─é s.f. Schimbare a unei litere ├«ntr-un cuv├ónt. ÔÖŽ Joc care const─â ├«n a forma cuvinte noi ├«nlocuind mereu c├óte o liter─â din cuv├óntul ini╚Ťial definit. [< fr. m├ętagramme, cf. gr. meta ÔÇô dup─â, gramma ÔÇô liter─â].
METAGR├üM─é s. f. 1. schimbare a unei litere ├«ntr-un cuv├ónt. 2. problem─â enigmistic─â, ├«n versuri sau ├«n imagini, const├ónd ├«n ob╚Ťinerea unui cuv├ónt nou prin anagramare ╚Öi ├«nlocuirea unei vocale cu alta. (fr. m├ętagramme)
METAGR├üM─é ~e f. Joc distractiv care const─â ├«n formarea de cuvinte noi prin ├«nlocuirea mereu a c├óte o liter─â din cuv├óntul dat ini╚Ťial. /<fr. m├ętagramme
metagram─â (gr. metagramma ÔÇ×schimbarea literelor unui cuv├óntÔÇŁ), se nume╚Öte formarea unui cuv├ónt, real ori fictiv, din altul, prin substituirea unui fonem: r─âs─âdit ÔÇô r─âs─ârit, precum ╚Öi prin omiterea sau adausul unui fonem: trece ÔÇô rece; rage ÔÇô trage. M. poate fi considerat─â ca raportul fonologic dintre dou─â paronime, din care se poate realiza figura numit─â paronomaz─â, sau rima metagramatic─â (ex. unire / urnire, Eminescu) (P).

Metagram─â dex online | sinonim

Metagram─â definitie

Intrare: metagram─â
metagram─â substantiv feminin
  • silabisire: -gra-