metagramă definitie

8 definiții pentru metagramă

METAGRÁMĂ, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial. – Din fr. métagramme.
METAGRÁMĂ, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial. – Din fr. métagramme.
!metagrámă (-ta-gra-) s. f., g.-d. art. metagrámei; pl. metagráme
metagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. metagrámei; pl. metagráme
METAGRÁMĂ s.f. Schimbare a unei litere într-un cuvânt. ♦ Joc care constă în a forma cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul inițial definit. [< fr. métagramme, cf. gr. meta – după, gramma – literă].
METAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a unei litere într-un cuvânt. 2. problemă enigmistică, în versuri sau în imagini, constând în obținerea unui cuvânt nou prin anagramare și înlocuirea unei vocale cu alta. (fr. métagramme)
METAGRÁMĂ ~e f. Joc distractiv care constă în formarea de cuvinte noi prin înlocuirea mereu a câte o literă din cuvântul dat inițial. /<fr. métagramme
metagramă (gr. metagramma „schimbarea literelor unui cuvânt”), se numește formarea unui cuvânt, real ori fictiv, din altul, prin substituirea unui fonem: răsădit – răsărit, precum și prin omiterea sau adausul unui fonem: trece – rece; rage – trage. M. poate fi considerată ca raportul fonologic dintre două paronime, din care se poate realiza figura numită paronomază, sau rima metagramatică (ex. unire / urnire, Eminescu) (P).

metagramă dex

Intrare: metagramă
metagramă substantiv feminin
  • silabisire: -gra-