METAGENÉZĂ s. f. (Biol.) Înmulțire în care alternează o generație sexuată cu alta asexuată. – Din fr. métagénèse.

METAGENÉZĂ s. f. (Biol.) Înmulțire în care alternează o generație sexuată cu alta asexuată. – Din fr. métagénèse.

METAGENÉZĂ s. f. (Biol.) Alternanța a două generații, una sexuată și una asexuată.

metagenéză s. f., g.-d. art. metagenézei

metagenéză s. f., g.-d. art. metagenézei

METAGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Alternanța a două generații: sexuată și asexuată. 2. (Petr.) Faza finală a procesului de încarbonizare. [< fr. métagenèse, cf. gr. meta – după, genesis – generație].

METAGENÉZĂ s. f. 1. (biol.) alternanța a două generații, sexuată și asexuată. 2. (petr.) faza finală, geochimică, a procesului de incarbonizare. (< fr. métagenèse)

METAGENÉZĂ f. biol. Înmulțire în care are loc alternanța unei generații sexuate cu alta asexuată. /<fr. métagénese