METAFONÍE, metafonii, s. f. Modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt sub influența unui sunet dintr-o silabă învecinată. – Din fr. métaphonie.

METAFONÍE, metafonii, s. f. Modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt sub influența unui sunet dintr-o silabă învecinată. – Din fr. métaphonie.

METAFONÍE, metafonii, s. f. Deschiderea unei vocale sub influența anumitor vocale din silaba următoare.

metafoníe s. f., art. metafonía, g.-d. art. metafoníei; pl. metafoníi, art. metafoníile

metafoníe s. f., art. metafonía, g.-d. art. metafoníei; pl. metafoníi, art. metafoníile

METAFONÍE s.f. (Fon.) Modificare a calității unei vocale sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărțită printr-o consoană. [Gen. -iei. / < fr. métaphonie, cf. gr. meta – lângă, phone – sunet].

METAFONÍE s. f. modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt, sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată. (< fr. métaphonie)

METAFONÍE f. lingv. Modificare a timbrului unei vocale sub influența sunetului din vocala învecinată. /<fr. métaphonie

METAFONÍE s. f. (< fr. métaphonie, cf. gr. meta „după”, „lângă” + phone „sunet”): modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată, de care este despărțită printr-o consoană sau printr-un grup de consoane. Astfel, vocala o accentuată din lat. mola, porta s-a diftongat, în trecerea acestor cuvinte la română, și a luat aspectul de oa în moară și poartă.