Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru metacentru

METAC├ëNTRU, metacentre, s. n. Punctul ├«n care verticala centrului de greutate al unui corp care plute╚Öte este intersectat─â de verticala centrului de caren─â, aceasta din urm─â fiind trasat─â pentru o pozi╚Ťie ├«nclinat─â a corpului. ÔÇô Din fr. m├ętacentre.
METAC├ëNTRU, metacentre, s. n. Punctul ├«n care verticala centrului de greutate al unui corp care plute╚Öte este intersectat─â de verticala centrului de caren─â, aceasta din urm─â fiind trasat─â pentru o pozi╚Ťie ├«nclinat─â a corpului. ÔÇô Din fr. m├ętacentre.
METAC├ëNTRU, metacentre, s. n. Intersec╚Ťia imaginar─â a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de ap─â dislocat de un plutitor (considerat ├«n pozi╚Ťie ├«nclinat─â ╚Öi ├«n pozi╚Ťie normal─â de plutire).
metac├ęntru s. n., art. metac├ęntrul; pl. metac├ęntre
metac├ęntru s. n., pl. metac├ęntre
METAC├ëNTRU s.n. Intersec╚Ťia imaginar─â a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de ap─â dislocat de un corp plutitor. [< fr. m├ętacentre].
METAC├ëNTRU s. n. intersec╚Ťie a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de ap─â dislocat de un corp plutitor. (< fr. m├ętacentre)

Metacentru dex online | sinonim

Metacentru definitie

Intrare: metacentru
metacentru substantiv neutru