metacarp definitie

11 definiții pentru metacarp

METACÁRP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale. – Din fr. métacarpe.
METACÁRP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale. – Din fr. métacarpe.
METACÁRP, metacarpuri, s. n. Partea din scheletul mîinii formată din cinci oase dispuse radiar, cuprinsă între carp și degete.
metacárp s. n., pl. metacárpuri
metacárp s. n., pl. metacárpuri
METACÁRP s. (ANAT.) (rar) metacarpian.
METACÁRP s.n. Scheletul părții de mijloc a mâinii, compus din cinci oase așezate în formă de raze. [< fr. métacarpe, cf. gr. metakarpion].
METACÁRP s. n. porțiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp și falange. ◊ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr. métacarpe)
METACÁRP ~uri n. Ansamblu de cinci oase, dispuse radiar, care formează scheletul mâinii între carp și falange. /<fr. métacarp
*metacárp n., pl. urĭ (vgr. metakárpion, d. metá, după, și karpós, carp. V. meta-tars. Anat. Cele cincĭ oase paralele care formează palma, între degete și carp.
METACARP s. (ANAT.) (rar) metacarpian.

metacarp dex

Intrare: metacarp
metacarp substantiv neutru