MESTÉCĂ s. f. (Și în forma mestec) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpini lungi și flori galbene, care crește în locuri pietroase; tulpina ei secretă un latex care la aer se întărește și se întrebuințează ca gumă de mestecat; răsfug (Condrillo juncea). Tufe de mestecă se deslușeau prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 163. Foaie verde de mestec, Gheorghieș fecior de grec. ȘEZ. III 58. – Variantă: mestéc s. m.