mestecău definitie

9 definiții pentru mestecău

MESTECẮU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.
MESTECẮU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.
MESTECẮU, mestecaie, s. n. (Regional) Făcăleț pentru mestecat mămăliga. Dacă nu se samănă cucuruzul pînă la arminden, poți să bagi mestecăul mămăligei în foc. HEM 1709.
mestecắu (reg.) s. n., art. mestecắul; pl. mestecáie
mestecău s. n., art. mestecăul; pl. mestecáie
MESTECĂU s. v. făcăleț, gură, sucitor, vergea.
mestecău m. lemn de mestecat mămăliga: mestecău și cuțit POP.
mestecắŭ n., pl. ăĭe (d. mestec 1). Rar. Mestecător de mămăligă, făcăleț, melesteŭ.
mestecău s. v. FĂCĂLEȚ. GURĂ. SUCITOR. VERGEA.

mestecău dex

Intrare: mestecău
mestecău substantiv neutru