8 definiții pentru mestecător
MESTECĂTÓR, mestecătoare,
s. n. Făcăleț. –
Mesteca2 +
suf. -ător.
MESTECĂTÓR, mestecătoare,
s. n. Făcăleț. –
Mesteca2 +
suf. -ător.
MESTECĂTÓR, mestecătoare,
s. n. Unealtă cu care se mestecă ceva (mai ales mămăliga); făcăleț, melesteu. Ședeai la un contoraș, La masă după cuptor, Rodeai un mestecător. SEVASTOS, N. 95.
mestecătór s. n.,
pl. mestecătoáre
mestecătór s. n., pl. mestecătoáre MESTECĂTÓR ~oáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleț. /a mesteca + suf. ~ător mestecător m. cel ce mestecă: mestecător de opiu.
mestecătór, -oáre s. Care mestecă în gură: mestecător de opiŭ.
mestecător definitie
mestecător dex
Intrare: mestecător
mestecător substantiv neutru