mestecător definitie

8 definiții pentru mestecător

MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.
MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.
MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Unealtă cu care se mestecă ceva (mai ales mămăliga); făcăleț, melesteu. Ședeai la un contoraș, La masă după cuptor, Rodeai un mestecător. SEVASTOS, N. 95.
mestecătór s. n., pl. mestecătoáre
mestecătór s. n., pl. mestecătoáre
MESTECĂTÓR ~oáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleț. /a mesteca + suf. ~ător
mestecător m. cel ce mestecă: mestecător de opiu.
mestecătór, -oáre s. Care mestecă în gură: mestecător de opiŭ.

mestecător dex

Intrare: mestecător
mestecător substantiv neutru