MESTECĂNÍȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș.

MESTECĂNÍȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș.

MESTECĂNÍȘ, mestecănișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Pădure de mesteceni. Zgomote neînțelese veneau din mestecănișurile desfrunzite. DUMITRIU, N. 184. Lumina de toamnă umplea ca de un fum auriu mestecănișul. SADOVEANU, O. II 334.

mestecăníș s. n., pl. mestecăníșuri

mestecăníș s. n., pl. mestecăníșuri

MESTECĂNÍȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.

MESTECĂNÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mesteceni. 2) Pădurice de mesteceni. /mesteacăn + suf. ~iș

mestecăniș n. pădure de mesteacăni.

Mestecăniș n. curmătură între valea Bistriței moldovenești și valea Moldovei în Bucovina.

MESTECĂNIȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.

mestecăníș, mestecănișuri, s.n. – Pădure de mesteceni. ♦ (top.) Mestecăniș, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). – Din mesteacăn (< lat. mastichinus < mastihi „mastică”) + suf. -iș (DEX, MDA).

MESTECĂNIȘ 1. Trecătoare în N Carpaților Orientali, între culmile de S ale Obcinei M. și cele de NV ale masivului Giumalău. Face legătura între Depr. Câmpulung Moldovenesc și Depr. Dornelor. Alt.: 1.096 m. Străbătută de o cale ferată și o șosea modernizată (Vatra Dornei-Câmpulung Moldovenesc). 2. Obcina ~ V. Obcinele Bucovinei.