Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru mesteac─ân

MESTE├üC─éN, mesteceni, s. m. Arbore cu scoar╚Ťa alb─â, cu lemnul alb, g─âlbui sau ro╚Öiatic, cu ramuri flexibile, cu frunze verzi-cenu╚Öii ╚Öi cu flori grupate ├«n amen╚Ťi (Betula verrucosa); p. restr. lemnul acestui arbore. ÔŚŐ Mesteac─ân mic = specie de mesteac─ân, arbust ├«nalt p├ón─â la un metru, care cre╚Öte ├«n regiunile alpine (Betula humilis). Mesteac─ân pitic = specie de mesteac─ân, arbust p├ón─â la jum─âtate de metru (Betula nana). Mesteac─ân pufos = specie de mesteac─ân, arbust sau arbore cu scoar╚Ťa alb─â sau brun─â-cenu╚Öie cu pete albe; mestec─âna╚Ö (Betula pubescens). ÔÇô Lat. mastichinus.
MESTE├üC─éN, mesteceni, s. m. Arbore cu scoar╚Ťa alb─â, cu lemnul alb, g─âlbui sau ro╚Öiatic, cu ramuri flexibile, cu frunze verzi-cenu╚Öii ╚Öi cu flori grupate ├«n amen╚Ťi (Betula verrucosa); p. restr. lemnul acestui arbore. ÔŚŐ Mesteac─ân mic = specie de mesteac─ân, arbust ├«nalt p├ón─â la un metru, care cre╚Öte ├«n regiunile alpine (Betula humilis). Mesteac─ân pitic = specie de mesteac─ân, arbust p├ón─â la jum─âtate de metru (Betula nana). Mesteac─ân pufos = specie de mesteac─ân, arbust sau arbore cu scoar╚Ťa alb─â sau brun─â-cenu╚Öie cu pete albe; mestec─âna╚Ö (Betula pubescens). ÔÇô Lat. mastichinus.
MESTE├üC─éN, mesteceni, s. m. Arbore cu coaj─â alb─â, cu frunze de un verde-cenu╚Öiu, cu r─âmurele flexibile plecate ├«n jos; cre╚Öte ├«n regiunile de deal ╚Öi de munte (Betula verrucosa). O p─âdure t├«n─âr─â de mesteceni, ├«n care deodat─â parc─â se f─âcea lumin─â. SADOVEANU, O. VII 57. Mesteac─ânul de la poart─â ├«╚Öi r─âsucea frunzele argintii la r─âsufletul v├«ntului. C. PETRESCU, S. 227. P─âdurile de brad ╚Öi de mesteac─ân ale Rusiei. ODOBESCU, S. III 33. ÔÖŽ Lemnul arborelui descris mai sus. Pe o vatr─â veche de foc ardeau buc─â╚Ťi mari de mesteac─ân. SADOVEANU, O. VIII 171. M-am oprit s─â m─â g├«ndesc pe o banc─â de mesteac─ân, CAMIL PETRESCU, U. N. 241.
cocóș-de-mesteácăn (pasăre) s. m., pl. cocóși-de-mesteácăn
meste├íc─ân s. m., pl. mest├ęceni
cocóș-de-mesteácăn s. m., pl. cocóși-de-mesteácăn
meste├íc─ân s. m., pl. mest├ęceni
MESTEÁCĂN s. (BOT.) 1. (Betula verrucosa) (livr.) betulă. 2. mesteacăn pufos v. mestecănaș.
meste├íc─ân (mest├ęceni), s. m. ÔÇô Arbore cu scoar╚Ťa alb─â (Betula alba). Lat. mastichinus, din gr. ╬╝╬▒¤â¤ä╬»¤ç╬╣╬Ż╬┐¤é (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1128; Candrea-Dens., 1089; Iordan, Dift., 116; Tiktin; REW 5398b; Diculescu, Elementele, 480; Rosetti, I, 169), datorat sevei sale dulcege, care a fost comparat─â cu masticul, gr. ╬╝╬▒¤â¤ä╬»¤ç╬Ě. Dificultatea trecerii -ci- ÔÇ║ -c─â-, care s-a explicat printr-o analogie cu cearc─ân ╚Öi leag─ân, dispare dac─â se porne╚Öte de la un *mestecen, dup─â al c─ârui pl. mesteceni, s-a reconstituit sing. actual, prin analogie cu seam─ân, semeni, ╚Ťeap─ân, ╚Ťepeni etc. Etimoanele sl. m┼şst┼ş ÔÇ×mustÔÇŁ (Cihac, II, 193), sau mesteca (Domaschke 78) nu par posibile, ca ╚Öi originea anterioar─â indoeurop. (Lahovary 338). Der. mestec─âna╚Ö, s. m. (varietate de mesteac─ân, Betula pubescens); mestec─âni╚Ö, s. n. (p─âdure de mesteceni).
MESTE├üC─éN ~├ęceni m. 1) Arbore cu scoar╚Ťa alb─â, cu frunze argintii ╚Öi cu lemnul moale, care cre╚Öte ├«n ╚Ť─ârile cu clim─â temperat─â ╚Öi rece. 2) Lemnul acestui copac. /<lat. mastichinus
mesteac─ân m. arbore ce cre╚Öte ├«n p─âdurile noastre ╚Öi e ├«nsemnat prin albea╚Ťa coajei sale (Betula verrucosa). [Tras din mesteca: ├«n unele locuri, ╚Ť─âranii mestec─â ├«n gur─â mugurii cei dulci ai arborelui].
meste├íc─ân n., pl. ecen─ş (mgr. mastihinos, de lentisc, d. mast├şhi, mastic─â, lentisc, sac├«z, pin aluz. la mirosu coji─ş de mesteac─ân ╚Öi a ule─şulu─ş scos din ─şa. Cp. cu strachin─â). Un arbore de munte cu coaja alb─â str─âlucitoare care se jupoa─şe singur─â pin unele locur─ş (bet├║la): st├«nd supt mestecen─ş (Sadov. VR. 1928, 1, 41). ÔÇô ╚śi m─âst├íc (Bas.). ÔÇô Din coaja lu─ş se scoate, pin destilare, dohotu, un ule─ş care d─â peli─ş ruse╚Öt─ş m─şrosu e─ş caracteristic. Partea alb─â a coji─ş are propriet─â╚Ť─ş amare ╚Öi astringente.
MESTEACĂN s. (BOT.) 1. (Betula verrucosa) (livr.) betulă. 2. mesteacăn pufos (Betula pubescens) = mestecănaș.
MESTE├üC─éN (lat. mastichinus) s. m. Arbore forestier ╚Öi ornamental din familia betulaceelor, ├«nalt p├ón─â la 25 m, cu scoar╚Ť─â alb─â neted─â ├«n stadiul t├ón─âr ╚Öi negricioas─â, cr─âpat─â la arborii b─âtr├óni, frunze romboidale ╚Öi flori unisexuate, grupate ├«n amen╚Ťi (Betula pendula); fructele samare sunt mici, prev─âzute cu dou─â aripioare. Lemnul moale, elastic, putreze╚Öte u╚Öor la umezeal─â; este folosit la furnire ╚Öi placaje, la fabricarea schiurilor ╚Öi a paturilor de arm─â. Scoar╚Ťa este foarte bogat─â ├«n tanin. Frunzele, mugurii ╚Öi scoar╚Ťa au utiliz─âri ├«n medicina uman─â ╚Öi veterinar─â. ÔŚŐ M. pitic = specie de m. av├ónd ├«n─âl╚Ťimea p├ón─â la un metru (Betula nana).
BETULA L., MESTEAC─éN, fam. Betulaceae. Gen care cuprinde peste 45 specii. Unele ├«nfloresc o dat─â cu ├«nfrunzirea, altele ├«nainte de ├«nfrunzire. Flori unisexuat-monoice, dispuse ├«n amen╚Ťi masculi sau femeii. Arborii ╚Öi arbu╚Ötii au ramuri lungi, pletoase ╚Öi scoar╚Ť─â alb─â, neted─â care se desface ├«n foi sub╚Ťiri. Frunze (apar prim─âvara devreme) simple, pe╚Ťiolate, serate, crenate sau lobulate, cu nerva╚Ťiuni complet-penate. Fruct, achen─â sau samar─â.
Betula albo-sinensis Burk. Arbore de cca 10-25 m ├«n─âl╚Ťime. Scoar╚Ťa lucioas─â, galben─â- oranj. Frunze (cca 6 cm lungime) ovate, partea superioar─â galben─â-verde, iar cea inferioar─â mai deschis─â. ├«nflore╚Öte vara. Flori (cca 4 cm lungime) gri.
Betula nana L. Arbust ├«nalt de cca 1 m, cu lujeri sub╚Ťiri, tomento╚Öi. Frunze subrotunde, cm lungime ╚Öi 2 cm l─â╚Ťime, crenate, verzi-├«nchis pe partea superioar─â, toamna ro╚Öii. Amen╚Ťii apar prim─âvara, drep╚Ťi.
Betula pendula Eoth (syn. B. alba L.; B. verrucosa Ehrh.). Arbore cu ├«n─âl╚Ťimea de 15-25 m, mai rar arbust. ├«nflore╚Öte prim─âvara. Florile, unisexuat-monoice, at├«t cele mascule c├«t ╚Öi cele femele s├«nt dispuse ├«n amen╚Ťi cilindrici, penden╚Ťi. Fructul, o samar─â cu dou─â aripioare. Frunze (cca 6 cm lungime) sub╚Ťiri, romboidal-triunghiular-ascu╚Ťite, netede, dublu-serate pe margini, glabre, pe╚Ťiolate. Ramuri numeroase, sub╚Ťiri, glabre, cu lujeri penden╚Ťi, lucitori, flexibili, cu lenticele numeroase, albicioase. Scoar╚Ť─â alb─â-argintie ╚Öi neted─â ├«n tinere╚Ťe, cu periderm ce se exfoliaz─â ├«n f├«╚Öii circulare (Pl. 12, fig. 72).
Betula pubescens Ehrh. (syn. B. odorata Bechst.). Arbore (cca 20 m), deseori r─âm├«ne arbust.├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori femele a╚Öezate, la ├«nceput, ├«n amen╚Ťi drep╚Ťi, apoi devin penden╚Ťi ca ╚Öi cei masculi. Bracteele amen╚Ťilor au lobii laterali ├«ndrepta╚Ťi ├«nainte, col╚Ťu- ro╚Öi. Fructul, samar─â. Frunze (cca 3 cm lungime) rombic-ovate sau ovate, compacte, aspre, baza rotunjit─â sau cordat─â, pe partea inferioar─â pubescente, pe cea superioar─â la ├«nceput cu peri moi apoi devine glabr─â, cu pe╚Ťioli pubescen╚Ťi, cca 3 cm lungime. Ramurile ╚Öi lujerii au cre╚Ötere erect─â. Lujerii plantelor tinere pubescen╚Ťi, f─âr─â verucozit─â╚Ťi. Scoar╚Ť─â alb─â, foarte rar crap─â la maturitatea plantei. Coroan─â nepletoas─â, dar larg r─âsfirat─â. Rezist─â la umbrire.

Mesteac─ân dex online | sinonim

Mesteac─ân definitie

Intrare: mesteac─ân
mesteac─ân substantiv masculin
Intrare: cocoș-de-mesteacăn
cocoș-de-mesteacăn substantiv masculin