MESIÁNIC, -Ă, mesianici, -ce, adj. Referitor la Mesia; p. ext. care a fost prezis, care cuprinde o prezicere (de mântuire); profetic. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianique.

MESIÁNIC, -Ă, mesianici, -ce, adj. Referitor la Mesia; p. ext. care a fost prezis, care cuprinde o prezicere (de mântuire); profetic. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianique.

MESIÁNIC, -Ă, mesianici, -e, adj. Care cuprinde o prezicere, de propovăduitor, profetic. – Pronunțat: -si-a-.

mesiánic (-si-a-) adj. m., pl. mesiánici; f. mesiánică, pl. mesiánice

mesiánic adj. m.(sil.-si-a-), pl. mesiánici; f. sg. mesiánică, pl. mesiánice

MESIÁNIC adj. profetic. (Ton ~.)

MESIÁNIC, -Ă adj. Profetic, prezicător. [Pron. -si-a-. / cf. fr. messianique].

MESIÁNIC, -Ă adj. care cuprinde o prezicere; profetic. (< fr. messianique)

MESIÁNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mesianism; propriu mesianismului. 2) fig. Care conține o prorocire; profetic. [Sil. -si-a-] /<fr. messianique

*mesiánic, -ă adj. (fr. messianique). Relativ la mesia: tradițiunile mesianice aŭ fost totdeauna viĭ la Jidanĭ.

MESIANIC adj. profetic. (Ton ~.)