meserniță definitie

10 definiții pentru meserniță

MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, sb. mesarnica.
MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, scr. mesarnica.
MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Regional) Locul în care se taie vite sau se vinde carne; măcelărie. De cu noapte mă scol, ca să mă duc să jupesc vitele la meserniță. SADOVEANU, O. II 433.
mesérniță (reg.) s. f., g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițe
mesérniță s. f., g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițe
MESÉRNIȚĂ s. v. masacru, măcel, măcelărie.
meserníță, meserníțe, s.f. (reg. înv.) 1. măcelărie. 2. măcel, masacru.
meserniță f. Mold. unde se taie vitele și se vinde carne.
mesérniță și (Ban.) mesárniță și f., pl. e (bg. sîrb. mesarnica). Vechĭ. Măcelărie. Fig. Măcel.
meserniță s. v. MASACRU. MĂCEL. MĂCELĂRIE.

meserniță dex

Intrare: meserniță
meserniță substantiv feminin