MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, sb. mesarnica.

MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, scr. mesarnica.

MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Regional) Locul în care se taie vite sau se vinde carne; măcelărie. De cu noapte mă scol, ca să mă duc să jupesc vitele la meserniță. SADOVEANU, O. II 433.

mesérniță (reg.) s. f., g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițe

mesérniță s. f., g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițe

MESÉRNIȚĂ s. v. masacru, măcel, măcelărie.

meserníță, meserníțe, s.f. (reg. înv.) 1. măcelărie. 2. măcel, masacru.

meserniță f. Mold. unde se taie vitele și se vinde carne.

mesérniță și (Ban.) mesárniță și f., pl. e (bg. sîrb. mesarnica). Vechĭ. Măcelărie. Fig. Măcel.

meserniță s. v. MASACRU. MĂCEL. MĂCELĂRIE.