MESÁPIC, -Ă, mesapici, -ce, adj. Care aparține mesapilor, privitor la mesapi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă italică vorbită de mesapi. – Mesapi + suf. -ic.

MESÁPIC, -Ă, mesapici, -ce, adj. Care aparține mesapilor, privitor la mesapi. – Mesapi + suf. -ic.

mesápic adj. m., pl. mesápici; f. mesápică, pl. mesápice

*mesápică (limbă) s. f., g.-d. art. mesápicei

mesápic adj. m., pl. mesápici; f. sg. mesápică, pl. mesápice