mesagiu definitie

18 definiții pentru mesagiu

MESÁGIU s. n. v. mesaj.
MESÁJ, mesaje, s. n. 1. Apel oral sau scris (cu caracter oficial) adresat poporului, armatei etc. 2. Ceea ce se predă sau se comunică cuiva, ceea ce trebuie predat sau comunicat cuiva; știre, veste, comunicare. [Var.: meságiu s. n.] – Din fr. message.[1]
MESÁGIU s. n. v. mesaj.
MESÁJ, mesaje, s. n. 1. Apel oral sau scris (cu caracter oficial) adresat poporului, armatei etc. 2. Ceea ce se predă sau se comunică cuiva, ceea ce trebuie predat sau comunicat cuiva; știre, veste, comunicare. [Var.: meságiu s. n.] – Din fr. message.
MESÁGIU s. n. v. mesaj.
MESÁJ, mesaje, s. n. 1. Apel oral sau scris, de obicei cu caracter oficial, adresat poporului, armatei etc. La mesajul regelui care ne insultă, noi vom striga:trăiască democrația! LIT. ANTIMONARHICĂ 139. 2. Însărcinare de a comunica ceva; ceea ce se comunică, știre, veste. (Fig.) Nu se va spune niciodată îndeajuns care este însemnătatea concepției despre lume și a mesajului uman al narațiunilor, al dramelor și poemelor lirice. VIANU, S. 5.- Variantă: mesagíu, mesagii (BOGZA, C. O. 191, C. PETRESCU, C. V. 277), s. n.
mesáj s. n., pl. mesáje
mesáj s. n., pl. mesáje
MESÁJ s. 1. v. comunicare. 2. v. știre. 3. înțeles, semnificație, sens, tâlc, (înv.) socoteală. (~ adânc al unei poezii.)
MESÁGIU s.n. v. mesaj.
MESÁJ s.n. 1. Comunicare oficială adresată de șeful statului către armată, către popor etc. ♦ Document oficial conținând în general puncte de vedere deosebite în probleme la ordinea zilei sau care reclamă o urgentă soluționare. 2. Știre, veste. ♦ Comunicare telefonică făcută la biroul poștal și transmisă destinatarului pe cale poștală. 3. Conținutul de idei al unei opere de artă; nota specială a unui scriitor; semnificație. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informații înmagazinată în moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informații formând un tot inteligibil sau exploatabil și transmis deodată. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].
MESÁJ s. n. 1. informație, comunicare; știre, veste. ◊ comunicare telefonică la biroul poștal, care este transmisă destinatarului pe cale poștală. 2. comunicare oficială adresată de șeful statului către armată, către popor etc. ◊ formă de comunicare larg uzitată la nivelul șefilor de state și de guverne, prin care se exprimă puncte de vedere sau propuneri privind soluționarea unor probleme importante și de actualitate ale relațiilor internaționale. 3. încărcătura de idei și de sentimente, de semnificații și de atitudini a unei opere de artă. 4. ~ genetic = cantitatea de informații din moleculele acidului ribonucleic ale unui organism. 5. (cib.) lot de informații formând un tot inteligibil sau exploatabil și transmis deodată. (< fr. message)
mesáj (mesáje), s. n.1. Adresă, trimitere. – 2. Comunicare. – 3. Comunicat oficial al Suveranului către puterea legislativă. – Var. mesagiu. Fr. message și var. din it. messagio. – Der. mesajer (var. mesager), s. m. (trimis, sol), din fr. messager, it. messaggiero, al cărui var. pare preferată formei de bază; mesajerie (var. mesagerie), s. f. (transport de mărfuri pe calea ferată), din fr. messagerie.
MESÁJ ~e n. 1) Adresare orală sau scrisă cu caracter oficial, destinată întregului popor. ~ de salut. 2) Conținut al unei astfel de adresări. 3) Informație care devine cunoscută; știre; veste; noutate. /<fr. message
mesaj n. 1. însărcinare de a spune sau de a aduce ceva; 2. pachet, depeșă; 3. comunicațiune oficială între puterea executivă și corpurile legiuitoare: mesajul Tronului (= fr. message).
*mesagiŭ n. și -áj n., pl. e (fr. message, d. vfr. mes, trimes, care e lat. mĭssus. V. trimet). Însărcinarea de a duce o veste saŭ un pachet: a fi însărcinat c’un mesagiŭ. Lucru trimes (veste saŭ pachet): a primi un mesagiŭ. Comunicațiune oficială între puterea executivă și cea legislativă saŭ între cameră și senat. Mesagiu tronuluĭ, scrisoare adresată de rege corpurilor legĭuitoare.
MESAJ s. 1. anunț, aviz, comunicare, încunoștințare, înștiințare. (A primit acasă un ~ important.) 2. știre, veste, (înv.) solie. (Ai primit ~ de la mine?) 3. înțeles, semnificație, sens, tîlc, (înv.) socoteală. (~ adînc al unei poezii.)
MESÁJ s. n. (< fr. message): informație; comunicare concretă – orală sau scrisă; secvență de semnale, care corespund unor reguli de combinare determinate de un cod. ◊ ~ codát (codificát): m. realizat cu ajutorul unui cod, al unui sistem de semne (simboluri), comun emițătorului și receptorului (v. cod, emițătór și receptór). ◊ ~ decodát (decodificát): m. descifrat, clarificat, lămurit, înțeles.

mesagiu dex

Intrare: mesaj
mesagiu
mesaj substantiv neutru