Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru meritoriu

MERIT├ôRIU, -IE, meritorii, adj. (Despre ac╚Ťiuni sau realiz─âri ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reu╚Öit, de valoros. ÔÇô Din lat. meritorius, fr. m├ęritoire.
MERIT├ôRIU, -IE, meritorii, adj. (Despre ac╚Ťiuni sau realiz─âri ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reu╚Öit, de valoros. ÔÇô Din lat. meritorius, fr. m├ęritoire.
MERIT├ôRIU, -IE, meritorii, adj. (Despre manifest─âri sau realiz─âri ale oamenilor) Care e vrednic de stim─â, demn de laud─â, care se bucur─â de aprobare deplin─â. Ispirescu... ale c─ârui colec╚Ťiuni de basme constituiesc o lucrare din cele mai meritorii. MACEDONSKI, O. IV 27. Ne putem felicita, domnilor, cu alegerea acestui autor care. a putut produce o a╚Öa meritorie emula╚Ťiune. ODOBESCU, S. II 486.
meritóriu [riu pron. riu] adj. m., f. meritórie (-ri-e); pl. m. și f. meritórii
meritóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. meritórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. meritórii
MERIT├ôRIU adj. 1. l─âudabil, meritos. (O ini╚Ťiativ─â ~.) 2. meritos, valoros. (Lucrare ~.)
MERIT├ôRIU, -IE adj. Demn de stim─â, de laud─â; cu merite. [Pron. -riu. / < lat. meritorius, cf. fr. m├ęritoire].
MERIT├ôRIU, -IE adj. cu merite, demn de stim─â; merituos. (< lat. meritorius, fr. m├ęritoire)
MERIT├ôRIU ~e (~i) Care are merite mari; demn de laud─â sau de recompens─â; merituos. Efort ~. /<lat. meritorius, fr. m├ęritoire
meritoriu a. care merit─â, demn de stim─â, de laud─â sau de recompens─â.
*merit├│ri┼ş, -ie adj. (lat. meritorius, care aduce c├«╚Ötig, profitabil). Care are merit, vorbind de fapte: fapt meritori┼ş. Adv. (Rar). ├Än mod meritori┼ş.
MERITORIU adj. 1. l─âudabil, meritos. (O ini╚Ťiativ─â ~.) 2. meritos, valoros. (Lucrare ~.)

Meritoriu dex online | sinonim

Meritoriu definitie

Intrare: meritoriu
meritoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu