MERISTÉM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème.

MERISTÉM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème.

meristém s. n., pl. meristéme

meristém s. n., pl. meristéme

MERISTÉM s.n. (Bot.) Țesut vegetal tânăr unde au loc diviziuni rapide și numeroase ale celulelor. [< fr. méristème, cf. gr. merizein – a diviza].

MERISTÉM s. n. țesut vegetal tânăr care, prin diviziuni repetate, dă naștere țesuturilor definitive (adulte) ale plantei. (< fr. méristeme)

MERISTÉM (< fr. {i}; {s} gr. meristos „divizibil”) s. n. (BOT.) Țesut formativ cu caracter embrionar, inițial (unitate la începutul dezvoltării), care la planta adultă, alcătuită din țesuturi definitive, se repartizează și se localizează în vârfurile axelor supra- și subterane (ex. cambiu).