merindare definitie

2 intrări

10 definiții pentru merindare

MERINDÁRE, merindări, s. f. (Reg.) Ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață. – Din merinde.
MERINDÁRE, merindări, s. f. (Reg.) Ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață. – Din merinde.
MERINDÁRE, merindare și merindări, s. £ (Regional) Șervet, ștergar, de, obicei cu înflorituri sau cusături, în care se învelesc la țară merindele. Puse nește plăcinte-ntr-o merindare. RETEGANUL, P. III 58.
merindáre (reg.) s. f., g.-d. art. merindắrii; pl. merindắri
merindáre s. f., g.-d. art. merindării; pl. merindări
MERINDÁ vb. v. dejuna, prânzi.
MERINDÁRE s. (reg.) merindăriță, merindeață. (Ștergarul în care se învelește hrana se numește popular ~.)
merindáre f., pl. ărĭ. Trans. Șervet în care se duc merindele.
merinda vb. v. DEJUNA. PRÎNZI.
*MERINDARE s. (reg.) merindăriță, merindeață. (Ștergarul în care se învelește merindea se numește popular ~.)

merindare dex

Intrare: merindare
merindare substantiv feminin
Intrare: merinda
merinda verb grupa I conjugarea a II-a