Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru merindare

MERIND├üRE, merind─âri, s. f. (Reg.) ╚śtergar ├«n care se ├«nvelesc la ╚Ťar─â merindele; merindea╚Ť─â. ÔÇô Din merinde.
MERIND├üRE, merind─âri, s. f. (Reg.) ╚śtergar ├«n care se ├«nvelesc la ╚Ťar─â merindele; merindea╚Ť─â. ÔÇô Din merinde.
MERIND├üRE, merindare ╚Öi merind─âri, s. ┬ú (Regional) ╚śervet, ╚Ötergar, de, obicei cu ├«nflorituri sau cus─âturi, ├«n care se ├«nvelesc la ╚Ťar─â merindele. Puse ne╚Öte pl─âcinte-ntr-o merindare. RETEGANUL, P. III 58.
merindáre (reg.) s. f., g.-d. art. merindắrii; pl. merindắri
merindáre s. f., g.-d. art. merindării; pl. merindări
MERINDÁ vb. v. dejuna, prânzi.
MERIND├üRE s. (reg.) merind─âri╚Ť─â, merindea╚Ť─â. (╚śtergarul ├«n care se ├«nvele╚Öte hrana se nume╚Öte popular ~.)
merind├íre f., pl. ─âr─ş. Trans. ╚śervet ├«n care se duc merindele.
merinda vb. v. DEJUNA. PRÎNZI.
*MERINDARE s. (reg.) merind─âri╚Ť─â, merindea╚Ť─â. (╚śtergarul ├«n care se ├«nvele╚Öte merindea se nume╚Öte popular ~.)

Merindare dex online | sinonim

Merindare definitie

Intrare: merindare
merindare substantiv feminin
Intrare: merinda
merinda verb grupa I conjugarea a II-a