Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru meridian─â

MERIDI├üN, -─é, meridiane, s. n., s. f., adj. 1. S. n. Fiecare dintre liniile imaginare care rezult─â din intersec╚Ťia suprafe╚Ťei P─âm├óntului cu semiplanul sprijinit pe axa geografic─â, constituind liniile de reper pentru m─âsurarea longitudinii geografice. ÔŚŐ Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) ╚Öi ├«n raport cu care se calculeaz─â, ├«n baza unei conven╚Ťii interna╚Ťionale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie ob╚Ťinut─â prin intersec╚Ťia suprafe╚Ťei P─âm├óntului cu planul vertical indicat de direc╚Ťia acului magnetic. (Astron.) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cere╚Öti, care trece prin zenitul locului ╚Öi prin polii cere╚Öti. Meridianul locului = linia de intersec╚Ťie a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului. 2. S. n. (Mat.) Curb─â a unei suprafe╚Ťe de rota╚Ťie cu un plan care trece prin axa ei de rota╚Ťie. 3. S. f. Cadran solar care indic─â ora amiezii. 4. S. f. Canapea cu sp─âtar ╚Öi bra╚Ťe inegale, care ╚Ťine loc de ╚Öezlong. 5. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [Pr.: -di-an] ÔÇô Din lat. meridianus, it. meridiano, fr. m├ęridien.
!meridián1 (-di-an) adj. m.; f. meridiánă, pl. meridiáne
meridián2 (-di-an) s. n., pl. meridiáne
*meridiánă (-di-a-) s. f., g.-d. art. meridiánei; pl. meridiáne
meridián adj. n. (sil. -di-an), f. meridiánă; pl. n. și f. meridiáne
meridián s. n., pl. meridiane; adj. m. meridieni; fem. meridiană, pl. meridiene
MERIDI├üN─é s.f. 1. Intersec╚Ťia unei suprafe╚Ťe de revolu╚Ťie cu un plan care trece prin axa suprafe╚Ťei. ÔŚŐ (Astr.) Meridiana locului = intersec╚Ťia planului meridian cu planul orizontal ├«ntr-un loc dat; linie meridian─â. 2. Canapea cu sp─âtar ╚Öi bra╚Ťe inegale care ╚Ťine loc de ╚Öezlong. [Pron. -di-a-. / < fr. m├ęridienne].
MERIDI├üN, -─é I. adj. referitor la un meridian. ÔÖŽ cerc ~ = instrument cu ajutorul c─âruia se determin─â trecerea unui astru la meridian (II, 1) ╚Öi care serve╚Öte la m─âsurarea ├«n─âl╚Ťimii astrului; distan╚Ť─â ~─â = diferen╚Ťa de longitudine dintre dou─â puncte situate pe meridiane diferite; linie ~─â = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ÔÖŽ plan ~ = plan determinat de verticala locului ╚Öi paralela axei de rota╚Ťie a P─âm├óntului. 2. intersec╚Ťia unei suprafe╚Ťe de revolu╚Ťie cu un plan care trece prin axa suprafe╚Ťei. ÔÖŽ ~ ceresc = cercul mare din intersec╚Ťia sferei cere╚Öti cu planul care trece prin axa universului. 3. (├«n acupunctur─â) linie imaginar─â a suprafe╚Ťei pielii care une╚Öte diferite puncte corespunz├ónd unui anumit organ. II. s. f. 1. intersec╚Ťie a unei suprafe╚Ťe de revolu╚Ťie cu un plan care trece prin axa suprafe╚Ťei. ÔÖŽ (astr.) ─â locului = intersec╚Ťia planului meridian cu planul orizontal ├«ntr-un loc dat; linie meridian─â. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu sp─âtar ╚Öi bra╚Ťe inegale, care ╚Ťine loc de ╚Öezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. m├ęridien)
*meridi├ín, -─â adj. (lat. meridianus, de ameaz─â, de meaz─â-zi, d. meridies, ameaz─â, din *medi-dies, d. m├ędius, mijloci┼ş, ╚Öi dies, zi, compus ca ╚Öi rom. meaz─â-zi. V. post-meridian). De ameaz─â: timpu meridian. Umbr─â meridian─â, ace─şa pe care o a┼ş lucrurile la ameaz─â. ├Än─âl╚Ťime meridian─â, ├«n─âl╚Ťimea unu─ş astru deasupra orizontulu─ş c├«nd trece la meridian. Lunet─â meridian─â, lunet─â a c─âre─ş ax─â optic─â se poate ├«ndrepta ├«n toate direc╚Ťiunile ├«n planu meridian al loculu─ş ├«n care e instalat─â f─âr─â s─â ─şas─â din acest plan. Linie meridian─â, linie presupus─â c─â e tras─â pe suprafa╚Ťa p─âm├«ntulu─ş, de la nord la sud, ├«n planu meridian al unu─ş loc. S. f. Meridian─â, linia meridian─â. Meridiana unu─ş loc, intersec╚Ťiunea planulu─ş meridian al acestu─ş loc cu orizontu. Meridiana timpulu─ş mijloci┼ş, curb─â tras─â ├«n prejuru linii─ş de ameaz─â pe un cadran solar ╚Öi care arat─â ameaza ├«n timp medi┼ş pentru fiecare lun─â. S. n., pl. e. Meridian, mare cerc presupus c─â trece pin ce─ş do─ş pol─ş ╚Öi c─â ├«mparte p─âm├«ntu ├«n do┼ş─â emisfere. Meridian ceresc, care trece pin axa lumi─ş ╚Öi zenitu observatorulu─ş. Meridian terestru, care trece pin axa p─âm├«ntulu─ş ╚Öi linia vertical─â a unu─ş loc. Primu meridian sa┼ş meridianu de origine, acela de la care ├«ncep─ş s─â socote╚Öt─ş longitudinea. Meridian magnetic, plan vertical care trece pin centru p─âm├«ntulu─ş ╚Öi direc╚Ťiunea aculu─ş magnetic orizontal.

Meridian─â dex online | sinonim

Meridian─â definitie

Intrare: meridian (adj.)
meridian adj.
Intrare: meridian─â
meridian─â